Prof & director de scoala Constantin Enus

Născut la data de: 03.01.1932 

Locul de nastere: comuna Găvăneşti, judeţul Buzău

Părinţii: Dragu şi Paraschiva Enuş

Domiciliul actual: Str. Stadionului, Bloc 33A, Apt. 8,  Buzău.  Telefon: 0238417390

  Studii şi activităţi:

  • 1939 – 1944 -  Şcoala primară, în Găvăneşti;

  • 1944 – 1952 - Şcoala Pedagogică Buzău – însuşirea noţiunilor de grad mediu, practică pedagogică şi metodologia predării - şef de promoţie.

  • 1952 – 1953 - Învăţător la Glodeanu Siliştea.

  • 1953 – 1956 - Stagiul militar, la Unitate de Marină.

  • 1956 – 1957 - Instructor Superior de Pionieri, la Găvăneşti.

  • 1956 – 1960 - Învăţător şi director al şcolii Dâmbroca.

  • 1960 – 1972 - Profesor şi director la Şcoala Generală Dâmbroca.

  • 1969 – 1972 - Director coordonator, al şcolilor din comuna Săgeata.

  • 1964 – 1970 - Facultatea de Istorie – Filosofie, secţia Filosofie, din cadrul Universităţii Babeş – Bolyai, din Cluj.

  • 1972 – 1994 - Profesor de Ştiinţe Socio – Politice la Liceul Industrial Buzău.


Interviul luat de Mircea Iordache

Motivaţia

M.I - Stimate domnule Profesor, v-am cunoscut de pe vremea când funcţionaţi ca director de şcoală în satul Dâmbroca şi mi-a rămas în minte o aură de seriozitate şi devotament pentru bunul mers al învăţământului dâmbrocean. În acea perioadă, şcoala din Dâmbroca se bucura de cele mai bune aprecieri, în sat şi la nivel de judeţ. Baza materială a şcolii a cunoscut cea mai bună dezvoltare. De unde v-aţi hrănit cu acele calităţi, rar întâlnite: profesionalism, pasiune, competenţă, seriozitate, dăruire?

C.E. – Sursele succeselor sunt mai multe:

- părinţii mei, agricultori, m-au învăţat ce-i munca şi curăţenia sufletescă, specifice ţăranilor români în acele vremuri;
- am avut învăţători şi profesori, care au constituit modele demne de urmat;       

- Şcoala Pedagogică din Buzău, care m-a format, a fost o instituţie performantă în formarea psiho – pedagogică a cadrelor didactice;

- ca şef de promoţie la Şcoala Pedagogică, am avut mereu acea pornire de a-mi îndeplini responsabil atribuţiile didactice şi de conducător de unitate şcolară;

- chiar dacă sunt multe de reproşat sistemului comunist, trebuie apreciat că se acorda un interes major sistemului de învăţământ, pentru asigurarea condiţiilor şi stabilirea unei finalităţi clare a formării tineretului.

- nu pot uita colectivul de cadre didactice cu care am lucrat, care avea mare ataşament pentru instrucţia elevilor, cât şi pe părinţii elevilor, care ne-au privit cu respect şi încredere;

M.I. – Cred că a contat mult şi faptul că soţia dumneavoastră, Maria Enuş, învăţătoare a satului, v-a fost mereu aproape, a fost un caracter model  pentru colegi şi v-a sprijinit în îndeplinirea multor responsabilităţi, mai ales pe linie culturală.

C.E. – Da, desigur. Totdeauna ne-am sfătuit pentru bunul mers al activităţilor. Îi mulţumesc şi astăzi că a fost un factor activ în viaţa şcolii şi am avut pe cineva apropiat cu care să discut pentru asigurarea unui climat favorabil performanţelor şcolare şi cultural – artistice.

Şcoala

M.I. – Având în vedere că aţi condus mulţi ani şcoala din satul Dâmbroca, vă rog să prezentaţi o scurtă istorie a şcolii, insistând ceva mai mult pe perioada în care aţi funcţionat acolo!

C.E.  – Şcoala s-a înfiinţat în 1905. A funcţionat în casa lui Voicu Alexe, până în 1910, când s-a construit şcoală cu o clasă, cancelarie şi coridor - model „Haret”;

- În anii 1943 – 1945, s-a adăugat o sală de clasă , la nord, tot model „Haret”;

- În perioada 1961 – 1963, s-au construit, spre sud, alte două săli de clasă şi culuar de intrare, separat;

- În 1966 s-au construit alte două săli de clasă şi coridor în spatele sălilor. Tot atunci au fost construite şi grupurile sanitare şi magazia de materiale.

* Primul învăţător al şcolii a fost Constantin Vâjiac, din Bobocu, care a funcţionat până în 1908;

* Din 1908, până în 1916 a funcţionat Florea Stănescu, din Găvăneşti.

* Între 1916 – 1918, şcoala nu a funcţionat;

* După  primul război mondial, în 1918, a venit Gheorghe Dima, din Stănceşti;

* În 1922 a venit domnul Nicolae Dumitrescu, pe un post nou înfiinţat;

* După plecarea domnului Dima, în 1932, s-au perindat învăţătorii: Ion Nicolae (Nicolau), Elena Porcescu ( fostă soţie a lui Nicolau), Zenovia Albu, Constantin Preda, Tatiana Preda.;

* În 1945 a venit ca învăţător şi director, Nicolae Suditu, care a funcţionat până în 1950;

* În anii 1950 – 1955, la conducerea şcolii a fost învăţătorul Ion Rădulescu;

* 1955 – 1956, şcoala a fost condusă de Vasilica Boacă;

* 1956 – 1957, director a fost Maria Bădina (Enuş);

* 1957 – 1972, şcoala a fost condusă de Constantin Enuş, care a funcţionat ca: învăţător, profesor şi director;

* În perioada 1955 – 1972, remarc funcţionarea, pentru scurte perioade de timp, a învăţătorilor: Ion Iordache, Victor Popescu, Isofache Constantinescu, Maria Bunea, Clemenţa Beşchea, Ion Navin, Mihai Lupaşcu, Dumitru Dabija, Tudoriţa Dumitrescu, Gheorghe Negoiţă, Aurel Burlacu, Ioana Oprea. Toţi şi-au făcut datoria în mod exemplar;

* În anul şcolar 1960 – 1961, s-a înfiinţat, la şcoala Dâmbroca, clasa a V–a, trecându-se astfel la învîţământul de 7 clase (ciclul II)

* Ca profesori au funcţionat:

- la Limba română: Radu Enuş, Ion Gătej, Aurelia-Augustina Fetic;

- la Limbile moderne ( rusă – franceză): A. Petrescu, Stela Suditu, Constanţa Boacă (Albu), A. Varmare, Alexandrina Sandu ( fosta Buleandră);

- Istorie – Geografie: Constantin Enuş, Ileana Porumboiu, Lazăr Stan, A Moldoveanu.  

- Biologie: Elisabeta Preda (căsătorită Popp), Viorica Filipescu (căsătorită Neguţ);              

- Matematică: Ion Navin, Vasile Badea, Alexandrina Aprodu, Nelu Scârleţ;

- Fizică: Ion Navin, Nelu Scârleţ, Vasile Badea;

- Chimie: Vasile Badea, Ion Navin, Elisabeta Popp;

- Ed. fizică şi Desen: Floarea Negoiţă, N. Anghel, Şt. Victor, Ileana Porumboiu            

Biblioteca

M.I. – În vizita făcută anul acesta la şcoala din sat, am constatat că biblioteca nu prea e
de găsit. Ce puteţi spune despre ea?

C.E. -  Nu prea ştiu cum e situaţia acum, dar în perioada anilor 1955 – 1972, s-a
înfiinţat Biblioteca Şcolii, având ca bibliotecar pe profesorul de Limba Română;

Activitatea culturală

M.I – Căminul Cultural şi activitatea culturală, cum au fost în perioada în care eraţi director, căci despre prezent nu prea este de spus?

C.E. – Activitatea culturală s-a desfăşurat în cadrul şcolii.  Şcoala, prin cadrele
didactice, a desfăşurat o bună activitate culturală şi sportivă: cor, brigadă artistică, formaţii de dansuri (elevi, tineret şi căsătoriţi), colectiv de conferinţe, serbări şcolare, etc.

Merită evidenţiată contribuţia adusă de unele cadre didactice:

- Maria Enuş, – la dansuri, brigadă ( copii, tineret şi căsătoriţi);

- Ion Navin, - la cor,

- Florea Negoiţă, - brigadă şi sport şcolar,

- Radu Enuş, - Volei şcolar şi tineret.

Dintre elevii participanţi s-au remarcat: Dumitru Dedu, Ion Dedu, Aurel Florea, Nicolae Tudor, Nicu Chiriţă, Vasile Pandele

La formaţia de dansuri – căsătoriţi, s-au remarcat: Valeri Pană, Costică Cazan, Nicolae Pană ( Târlai), Aurel Navin şi soţia sa, Smaranda Saris, Gheorghe Stănilă.

Ca solist vocal, mare succes a avut Gheorghe Ciobanu.

În toate zilele festive se organizau activităţi culturale: cor, conferinţe, recitări, dansuri. Toate s-au bucurat de mult public  şi de mare succes.

Distracţii

M.I – Cum se distrau tinerii?

C.E. - Principalele distracţii le constituiau horele, se organizau săptămânal la colţul de lângă Bordei. Muzicanţii erau locali - familia Ciopec: Neagu Ciopec, Dumitru Ciopec,  Nicu al lui Titi Ciopec

- La marile sărbători se organizau baluri, în localul şcolii

Tradiţii, datini, obiceiuri       

M.I. - Care erau tradiţiile, datinile şi obiceiurile?

C.E. – Iarna se mergea cu: Pluguleţul ( şcolarii), Plugul ( flăcăii), steaua, sorcova şi colindul. Claca, se organiza, pentru efectuarea în comun a diferite lucrări: depănuşat porumb, tors, împletit, etc. Se cânta, se spuneau ghicitori şi glume. Erau momente de veselie pentru toţi prticipanţii.      

Activitatea sportivă

M.I. – Vorbiţi şi despre activitatea sportivă a tineretului din sat!

C.E. - Cel mai practicat sport a fost fotbalul. Echipa satului Dâmbroca organiza meciuri cu echipele din satele: Stănceşti, Săgeata, Găvăneşti.

Echipa de volei a şcolii, condusă de Radu Enuş, era cunoscută, pentru rezultatele ei, în întreaga zonă. In meciurile organizate cu echipele din Săgeata şi Găvăneşti, echipa satului Dâmbroca a ieşit, mereu, victorioasă. S-au remarcat tinerii: Nicolae Enache ( al lui Biju), Ion Enache ( al lui Stan Enache), Gheorghe David ( al lui Ion David) şi alţii.

Săteni de seamă

M.I. – Numiţi câţiva oameni cu care satul se poate mândri şi prin ce s-au făcut remarcaţi!

C.E. – Ştefan Sares – specialist în legumicultură şi Paul Glineschi – specialist în lucrări metalice şi fierărie.

Bătrânii satului

M.I. – Cum erau văzuţi bătrânii satului?

C.E. – Bătrânii satului au constituit exemple pentru tineret, în păstrarea credinţei, a datinilor strămoşeşti, a regulilor de comportare în viaţă şi societate. Moş Marin Preda ( Gogiu), a fost cel care, ani în şir, a mers din sat în sat, solicitând danii pentru construirea bisericii din Dâmbroca, sfinţită în 1937. Danii însemnate au venit şi din partea filantropului Lucasevici, din Buzău, prezent şi la sfinţirea bisericii.

Meseriaşii satului

M.I.  –  Care au fost meseriaşii mai importanţi?

C.E. –  Lemnari. Gheorghe Săftoiu ( Frizu), Ion Tudor (Şchiopu);

-  Zidari: Ion Săftoiu, Gheorghe Săftoiu, Sandu Săftoiu;

- Cismari: Bocioacă;

- Croitori: Ion Enache (Biju)

-  Cojocari: Gheorghe Oprea, Ion Pandele (Bicu lui Brebeanu), Vasile Toma, Dumitru Mirică

Războaie

M.I. – Sunteţi profesor de Ştiinţe Socio–Politice şi sunt sigur că aveţi clare multe aspecte ale războaielor. Vă rog să punctaţi câteva aspecte!

C.E. – La primul război au participat toţi apţii – combatanţi. În luptele de la Mărăşeşti a căzut fiul lui Vlad Preda, Enache.

Toţi cei chemaţi sub drapel, în al doilea război, fredonau cântecul „La arme”, Au luptat şi în răsărit şi în apus. Foarte puţini s-au întors de pe front şi din prizonierat

Aş menţiona doi fraţi de înaltă onoare pentru sat. Este vorba despre fraţii Cojocaru. Au locuit în satul Dâmbroca la sfârşitul veacului XIX şi începutul celui de al XX – lea. Erau cu 3 – 5 ani mai în vârstă decât Ion G. Coman. Au locuit la şosea, unde acum este loc viran, între Vasile Dragomir (Geambaşu) şi Dinu Constantin (Munteanu).

Tatăl lor avea o casă modestă şi o bărăcuţă, ca Băcănie-Prăvălie. Era deci un mic comerciant. Erau rude cu Stan Voinea (tatăl lui Neagu Voinea). Băiatul cel mare a avut gradul de colonel şi a fost comandant de divizie pe frontul de est (1941–1944).

După 23 august 1944, s-a ocupat de organizarea şi instruirea unei noi divizii, la Medgidia. La pensionare a primit gradul onorific de general. Băiatul cel mic a avansat până la gradul de colonel. A fost comandant de mare unitate, la Piteşti. Informaţiile despre aceşti doi fraţi, sunt de la Ghiţă Coman.

Boierii şi chiaburii  satului  

M.I. – Despre Boierii şi chiaburii satului ce puteţi spune?

C.E. – Eu l-am cunoscut pe Nicolae Tănase. Avea cca 20 ha de teren arabil, batoză şi vapor. Era un om muncitor şi stimat de săteni.

Istoricul satului

M.I. – Despre istoricul satului, sunt sigur că aveţi importante cunoştinţe! Vă rog să povestiţi!

C.E. – Satul Dâmbroca s-a constituit în anul 1881, când s-a înfăptuit împroprietărirea ţăranilor fără pământ, sub domnia Regelui Carol I. Denumirea satului de Dâmbroca, vine de la dâmb – ridicătură  şi rocă – pământ, satul fiind aşezat pe dâmb. De la Dârlea spre sat, pământul era mai ridicat cu cca 1 – 1,2 m, iar de la Stănceşti, spre Dâmbroca – punctul Ion Radu, diferenţa de nivel era şi mai mare.

Dâmbroca a aparţinut comunei Scurteşti până în 1946, cănd satele Stănceşti şi Dâmbroca, au format comuna Stănceşti, care a funcţionat aşa până în 1950, când prin legea raionării, a intrat în componenţa comunei Săgeata.

În perioada anilor 1933–1938, Dâmbroca a fost comună de sine stătătoare. După 1938, a revenit la comuna Scurteşti.

Primul locuitor, al satului Dâmbroca, a fost Ion Coman, care a fost tatăl lui Ghiţă C. Ionescu (Coman) şi bunicul Preotului Prof. Dr. Docent Ioan G. Coman – savant de renume mondial. Alţi locuitori, veniţi prin 1884, au fost: Radu Mirea, Vlad Preda şi Ţâncu Tănase, tatăl lui Nicolae Tănase Albu.

Asistenţa medicală

M.I. – Pe timpul cât aţi funcţionat la şcoala din satul Dâmbroca, cum se desfăşura activitatea medicală şi educaţia sanitară?

C.E. – La Dispensarul satului Dâmbroca a funcţionat domnul Nicolae Iordache, care la orice oră, din zi şi din noapte, făcea tratamente celor bolnavi. Cu regularitate efectua controlul epidemiologic al elevilor şcolii. Purtăm un respect deosebit domnului sanitar Nicolae Iordache, pentru faptul că a făcut ca elevii să fie sănătoşi şi bine dispuşi în toate momentele vieţii de şcolari!

 
  Scoala Generala din Dambroca - Promotia 1965-1966. Corpul profesoral (stanga: Radu Enus, si Ileana Porumboiu?; dreapta Ion Navin si directorul Constantin Enus) si elevii clasei.

Inapoi la pagina: "personalitatile satului"

 

 

  •