A plecat, s-a dus!
1997
Vorbeşte mama prin somn, cu iubirea-i oarbă
Si ne cheamă cu blând ton, in vis să ne soarbă :
- Unde eşti tu, Ionele, unde eşti Olica?
Dragul mamei, Nicuşor, vino la mămica!
Tu, Gicuţă, ce-ai plecat atât de departe?
Cine-mi va sta căpătâi când voi fi pe moarte?
- Pentru ce ne-a fost ursit, măicuţa mea scumpa,
Să ne-mprăştiem în lume, sămânţă pierdută?
Cine ne-o fi sorocit, când te necăjeam,
Să ne-mprăştiem prin lume, să uităm de neam?
Mai ţii minte, `n rugăciune aveai dorul dus
Neculai să ţi se-ntoarcă din Imperiul Rus?
Dumnezeu te-a ascultat si v-au dat ani buni,
Singuri, cu ce-aveaţi de spus si în rugăciuni!
Astăzi stăm aici cu toţii, ne-`necăm în plâns,
Văzând cum sufletul mamei a plecat, s-a dus!
Îl rugăm pe Dumnezeu, pe Domnul Iisus,
Sufletul măicuţei noastre să-l primească sus.
Iar pe noi, când vom muri cum a vrea Cel Sfânt ,
Să fim veşnic lângă mama in Cer şi-n Pământ !
Astăzi stăm aici cu toţii ne-necăm în plâns
Văzând cum sufletul mamei a plecat, s-a dus!