Întoarcerea tatei din razboi
Crăciunul umplea casa cu griji, în iarna blândă, .
C-o să mai vină tata , n-aveam gândul la pândă.
Oani zmucea “ Ţiganca “ - năstrujnica de vacă,
Frecând în coarne-i lanţul, spre puţ, să îi dea apă!
Olica şi cu mine, tremuram lângă plită,
Şi clocoteau în sine sarmalele-a ispită !
Abia sunase-n sat clopotniţa de-amiază,
Parintele-n altar, cred că-şi lăsase crucea
Şi-n curtea casei noastre se-aprinse foc de vrajă
Cu veştile aduse de nea Vasile Ciucea .
“ - Sări ţaţă Veto , sări ! ,“ sare şi strigă mama,
“ - Că Neculai trăieşte ; si o să vină-acuma !”
De-aşa entuziasm era să fim daţi gata,
Când prin grădina mare, venea, legănat, tata!
Acasa |