Nepoate
Ia de la mine ce-ţi ofer - o seamă de cuvinte,
Să le transformi în giuvaer de fapte împlinite!
Pornind în lumea ta de om, să fii mereu cu minte,
Că fericirea nu-i negoţ de gânduri pătimite!
Cu un elan nemaivăzut, să urci pe scara vieţii,
Spre un liman nemărginit, destinul frumuseţii
Şi să culegi, de pe liman, doar crini de fericire,
Perpetuării – talisman, ofrandă de iubire!
Vlăstare- rod, încrengătura, cinstirea să ţi-o umple,
Bogată fie-ţi bătătura, bogată-n rod de tâmple!
Şi patria s-o ai în sânge, la teamă sau curaj,
Nicicând nu încerca a plânge, ia seama la viraj!
Ia seama să nu cauţi nod în papura plăcerii,
Să nu tai creanga când dă rod, să nu dai rod durerii!
Vecinul îţi va fi mai intim, la glumă sau necaz,
Chiar când, toiag îmbătrânit, vei fi lipsit de haz.
Suntem legaţi pentru vecie, prin suflu şi prin puls,
Vecia nu-i o jucărie, ori sarcină în plus!
Dacă seninul cald al ţării îl tulbură vreo umbră,
Tu să reţii nuanţa razei, să creşti flori de izbândă!
Iar pe părinţi şi pe străbuni să-i porţi pe-a vieţii clipe,
Că-n lumea asta de minuni ţi-au acordat aripe!
Cu vorbe bune să-i măsori, pe vremuri de ninsori,
Că-n lumea ta, de vânători, te-au învăţat să zbori!
Şi să-i cinsteşti cu cinstea ta pe bunici şi părinţi,
Pe când de ani n-or mai putea, să moară fericiţi!