Tata mare
Ce ştiu de tata mare, aşa cum îl reţin,
Era un moş cuminte şi oropsit de ani,
Striga ameninţând cu amaru-i de pelin
Şi arunca în dud, cu un băţ, după Oani.
Timpul şi-l petrecea cu somn şi liturghie,
Iar treaz, îmi povestea de-a ţării vitejie .
Mâncau în tinda casei vechi, bunica şi bunicul,
C-un hlăpăit pân`-la urechi, parcă-i mana calicul!
Am fost si martor ocular la ceartă şi bătaie
Într-un décor spectacular pe patul din odaie!
Bunicul , cu o sita, turna ocări cu jale,
Bunica, îndârjită-i da făcăleţe-n şale.
Radio – şanţu-l asculta, mereu, interesat
Şi întreba toţi călătorii care treceau prin sat,
De n-au văzut sau auzit de vin prizonieri
Şi Neculai, baiatul lui, soseşte joi sau vineri.
Dezamăgit de aşteptări, la Domnul se ruga,
Dormea şi se amăgea cu vise şi răbdări!