Oda Iasului...
Iaşule, meleag de dor
In numele promotiei
Iaşule, izvor de astre,
Matca promoţiei noastre,
Te iubim, te venerăm
Că prin tine existăm!
Iaşule, oraş erou
Ai în noi un sfânt ecou!
În sufletul nostru creşti
Şi coline şi poveşti!
Iaşule, meleag de dor,
Eşti lumină şi izvor,
De substanţă cerebrală
Şi de reţea capilară!
Ai fost zori de zări abastre,
Florii tinereţii noastre!
Ne-ai fost rit de crez ceresc
Şi leagănul părintesc!
Iaşule, parfum de tei,
La Obeliscul cu lei,
Acolo ne-ai sedus cu
Spiritul lui Eminescu!
Al tău amfiteatru mare
Are-n el legende care
Se dezvoltă an de an
Cu busola lui Câmpan,
Girueta Mangeron
Şi aburii lui D’Albon,
Cu cuiele de la Linde
Şi restanţele pendinte.
Şi câte alte veşminte
De la tine ţinem minte!
Iartă, facem rugăminte,
Sărăcia de cuvinte!
Parcă şi acum asculţi
Sala paşilor pierduţi,
Cum vindeau fetele mari
“Oase moi şi oase tari!”
Seara când cădeau din cer
Numai umbre de mister,
Prin Copou vibrau trăiri
De tăinuite iubiri.
Din Copou la Podu Roşu
Ne-ai incântat cu frumosu’
Căci în trupul tău lumesc
Curge fluviu studenţesc.
Din Galata la Ciric
Dumnezeu te-a miruit
Cu valori fără egal
Şi trecut fenomenal.
De la Păcurari la Bucium
Eşti şi artă, eşti şi zbucium,
Eşti şi Creangă, eşti şi Cuza
Iar Chiriţa-ţi este muza.
Am primit din trupul tău
Şi credinţa-n Dumnezeu
Cinste pentru-a noastre vieţi
Şi dragostea de profeţi.
Astăzi, după multe vremi
Incă-n amintiri ne chemi
Să ne spui poveşti de dor
Şi de ce profeţii mor.
Iţi urăm Iaşule mare
Să creşti în continuare
Pe colinele-ţi măiastre
Floarea iubirilor noastre!
Să creşti mândru şi sonor
Pe al lumii monitor!
Să fii rază şi fior,
Iaşule, meleag de dor!