(propus de Mircea Iordache)
Ridică-te române la lupta pentru viaţă
Şi propăşirea ţării în Europa Mare!
Poţi face România să prindă-o nouă faţă,
Iar numele să-ţi poarte embleme planetare!
Alungă ceaţa densă ce-ar obloni iubirea,
Alege judecata care sfinţeşte glia!
Înalţă tricolorul să-l vada omenirea
Şi strigă cu putere: Trăiasca România!
Că suveranitatea vrea sacrificii mari,
Hai, să pornim la lupta ieşirii din nevoi!
Să nu ne vindem viaţa la ginte de barbari
Şi pentru asta, frate, războiul e în noi!
De furnicarul mare: ţărani şi muncitori,
Ai grijă cu tărie pentru respectul demn,
Un trai decent şi-o soartă lipsită de erori,
Nu amăgi dreptatea cu vorbele de lemn!
Priveşte la statutul de bun funcţionar,
În slujba plebei prinse în acte şi dosare
Şi nu lăsa să crească tupeu de cămătar,
Pe dreptul la o pâine şi-o muncă de onoare!
Îndreaptă-ţi cu plecare privirea spre junime,
Pentru-a forma credinţa în falnic viitor:
Cinstire, hărnicie, vointă, pasiune,
Mândria pentru ţară şi sfântul tricolor!
Pledează-a sănătate de somă şi de germen,
Respectă jurământul semnat de Hipocrate,
Adu-ţi prinos de minte, respectă orice termen,
Care indică omul că e priorizat!
Pe ramura interne avem slujbaşi de frunte,
Care-şi susţin menirea de protejare-n drepturi,
Dar între rău şi bine mai este câte-o punte,
Ce dă inechităţii malefice structuri.
Priveşte oastea ţării cu multă preţuire,
Că tine rangul păcii cu propria-i virtute,
Căci lupta la hotare înseamnă dăruire
Cu eroism, în fapte care se cer slăvite!
Cultura naţiunii şi cultele străbune
Să fie ridicate la rang de preasfinţire,
Prelaţii şi savanţii să crească în renume,
Iar limba şi credinţa, - podoabe de iubire!
De magistraţi, ştii bine că au puteri perene
Şi merită cinstire al lor statut domnesc,
Dar trebuie oprite tentaţii de extreme,
Când se confundă legea cu traiul lor regesc!
Iar demnitarii ţării să fie respectaţi,
Dupa statut şi lege, cu surle şi fanfare,
Dar să-i alungi pe-aceia cu etica certaţi,
Care confundă statul cu proprii buzunare!
Politica-i o artă, vizând pe căi normale:
Speranţa şi progresul trăirilor din noi,
Dar, vai, sunt interese meschine, personale,
Unite transpartinic în legi penru ciocoi!
Tu, vezi române dragă, alege raţiunea,
Puterea şi dreptatea, care pot da sentinţa
De-a pune-n cârma ţării: cinstirea, dăruirea,
Spre a nu fi-ntinate speranţa şi credina!
Veghează la afaceri, care au mâini murdare,
Când dai cu semnătura deschide ochii mari,
Căci venetici, coscari şi agenţii bancare,
Vor toată România pe-o pungă de dolari!
Progresul omenirii se vrea-n globalizare,
Însă fiinţa-ţi sfântă, de Dumnezeu creată,
N-o părăsi, păstreaz-o cu a ei cruce mare,
Căci fără ea eşti nimeni, o umbră şi o pată!
Române, pretutindeni, tu nu uita de hartă,
Şi nu uita că bunii acasă ţi-au rămas,
Vino la sânul mumei, crează-i nouă soartă,
Că ţara te asteaptă! Nu-i vorbă de pripas.
Şi nu uita străbunii, căci s-au jertfit în lupte,
Să lase ţara-ntreagă pentru ai lor nepoţi!
Din pilda lor învaţă să duci patria-n frunte,
Cu duşmanii te luptă şi cu vicleni despoţi!
Iar mai presus de toate pe treptele lumeşti
Să ţii pe stema tării, cu vultur, bour, leu,
Simbolurile sfinte, pe care le cinsteşti,
O cruce şi un scut, – credinţa-n Dumnezeu!
Ridică-te române la lupta pentru viaţă
Si propăşirea ţării în Europa Mare!
Poţi face România să prindă-o nouă faţă,
Iar numele să-ţi poarte embleme planetare!
Alungă ceaţa densă ce-ar obloni iubirea,
Alege judecata care sfinţeşte glia,
Înalţă tricolorul să-l vadă omenirea
Şi strigă cu putere: Trăiască România!