Lozinci, de ieri si de azi
Peste tot sunt lozinci
Pentru oameni săraci,
E muiat în păcat
Valsul pur din drapel,
Şi drapelu-i rebel.
Strigă pumni-a vânat,
Şi vânatu-i pătrat,
Dar lozincile-s tari,
Că fantomele-s mari,
Şi săracu-i sărac.
Saltă Ştefan, pe cal,
Cu al său buzdugan,
Mâniat pe un val,
Pe ciuntirea de neam,
Pe absurdul aval.
Pumnul lui e pătruns
În întregul popor
Şi stă gata de-mpins
Spre un nou viitor,
Pe-o fereastră de zori .
Noi, călări pe cai verzi,
Ne mândrim prin străini,
Latră câini-n livezi
La chermeza de mâini,
Urlă vântul la stâni.
Pentru gurile mari
Sunt prea mulţi bucătari,
Pentru gurile mici
Nu-i nici-unul pe-aici,
Se mănâncă lozinci.
Cimitirele-s mari,
Iar căminele, reci,
Se comandă canari,
Papagali si berbeci,
Într-un veşnic ghiveci.