Mama

Păsărelele din rai
Îi ciripesc frumuseţii
O iubire evantai,
Proslăvind esenţa vieţii.

Câtă dragoste erumpe
Şi culori Dumnezeieşti!
Ce natură se compune,
Cu trăirile-i lumeşti!

Euforică plăcere,
Plaiuri pure de senin,
Ochiul prinde în tăcere
Tot spectacolul Divin!

Şi miresmele etere,
Chiar şi gândul de gândac,
Scormonesc în turba – vreme
Sensul bun al vreunui veac.

Prea frumoasa bioteră,
Cu mândrie-şi poartă trena,
Iubitoare şi prosperă
Prin culorile din ea.

Ca o marcă a statuii,
Înflorind roz – violet,
Mama îşi hrăneşte puii,
Cu sufletul ei cochet.

Mama este mereu trează,
Harnică precum albina,
Ochiul ei mereu veghează
Puii a-şi înaripa.

Chiar şi florile tăcute,
Buburuzele galante,
Fluturii cu-aripi cernite,
Pot fi mame elevate.

Fructul verdelui din lume,
De-i alastru, verde, roz,
Vine din polenul galben
Şi respiră radios.

Când natura înfloreşte,
Pacea îi este corola,
Roua pură o iubeşte
Şi îi cântă Oriola.

De atâta frumuseţe,
Din eter ca şi din ceaţă,
Berzele aduc semeţe
În cioc, viaţă după viaţă.

Chiar şi cucul singuratic,
Ocupat de-al său destin,
Caută un cuib prielnic
Pentru pui-i beduin.

Precum pasărea Flamingo,
Cactuşii sunt plini de har,
Strâng polen şi strâng culoare
Să-i ofere mamei dar.

Mamă, suflet heruvim,
Ziua ta ne dă fiori
Şi ca semn că te iubim,
Îţi dăruim mii de flori!


Poezii