O pasăre albastră
O pasăre albastră
Se pierde în neant,
Căci pâcla o alungă
Cu guturai stressant.
Bat tobe-n turnuri hâde,
Ieşite dintr-o urnă,
Cum bate ceasul – gâde
La clipa cea din urmă.
Departe-n nefiinţă,
Cea pasăre albastră
E împăiata ceaţă,
Întunecime vastă.
Cresc raci pe oseminte,
Aplaudaţi de-o turmă,
Pentru regeşti veşminte
Se caută o urmă.
Priviţi, de-aveţi lumină,
La pasărea albastră ,
Apusul ce-o aşteaptă
Prin rana din fereastră!
Priviţi la carnea-i vie
Ce i-o oferă soarta!
Privirea ei ne cată
Precum când nouă-i poarta.
Cu pasărea albastră
Zbor galbene şi roşii,
Aşa cum le uniră
Prin lupta lor strămoşii,
Dar cerul se despică
Pătruns în orice Sfânt
Crescut în marea frică
La faptă şi cuvânt.