CAPIT II– CADRUL GEOGRAFIC ŞI DEMOGRAFIC
A. GEOGRAFIA SATULUI DÂMBROCA
Poziţia geografică:
Coordonate: 45°7′N 26°57′E45°7′N 26°57′E
Codul Postal: 127529
Populaţie (2002) - 1.324 locuitori
Populaţie (2011) - 1.132 locuitori
Dâmbroca este o localitate în judeţulBuzău, Muntenia, România, aflată în Câmpia Română, în sud-estul judeţului, în comuna Săgeata.
Descrierea geografică a zonei
„Din Carpaţi, în Dunăre şi la ţărmul Mării Negre, se întinde Ţara Românească, unitatea geografică a sudului României de azi. Ea cuprinde 3 mari regiuni naturale, mai restrânse şi cu caractere, într-o măsură oarecare, deosebite:
Muntenia, asemănătoare în partea ei apuseană cu Oltenia ( cu dealuri şi câmpii orientate de la nord către sud, cuprinde în răsărit mai mult câmpie – Bărăganul, decât dealuri) şi hotarele sunt: Oltul, la Vest; Dunărea şi Dobrogea, la Sud şi la Est; marginea înaltă a Podişului Moldovenesc, la Nord.
JUDEŢUL BUZĂU
În sudul judeţului predomină clima de stepă, ploile scad sub 500 mm. Aproape toateapele judeţului din munţi şi din Subcarpaţi, cele două Bâsce, Slănicul, Nişcovul, se strâng în râul Buzău. În câmpie nu străbate pe valea largă, decât apa colectoare – râul Buzău
VEGETAŢIA
În câmpie e domeniul stepei, înlocuită acum mai pretutindeni cu cereale.” (ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI – vol I TipoMOLDOVA – Iaşi 2010.)
Relieful
Are ca preponderenţă câmpia, integrându-se în imensul Bărăgan. Câmpia este atotcuprinzătoare, dar există şi zone de ridicături cu o înălţime de 10 – 20 m, mai ales pe malul stâng al Buzăului, care este mult mai înalt decât cel drept. Relieful se modifică cu o dinamică accentuată, din cauze multiple: procesul de încălzire globală, suprafeţe scăzute de păduri, ploile torenţiale, excavaţiile necontrolate din albia râului.
Monografia judeţului Buzău din 1943, caracterizează relieful predominant - câmpia, care este netedă, fără ondulări importante. Aici se găsesc doar unele dâmburi, de 3 – 10 m lungime şi unele văi mici.
Referitor la componenţa solului, în majoritate pământul este constituit din cernoziom ciocolatiu şi mediu levigat. Adâncimea apei freatice este de 8 – 20 m în partea de sus a câmpiei şi de 3 – 15 m în lunci. În lunci se întâlnesc soluri aluviale medii humifere, aluviuni stratificate şi aluviuni recente.În aceste condiţii, chiar de la înfiinţarea aşezărilor, terenul a permis practicarea unei agriculturi de mare randament.
Clima
Este temperat continentală, ultimii ani accentuând caracterul ei secetos, ceea ce crează, în medie, la 5 ani, precipitaţii reduse, afectând sever nivelul producţiei agricole. Încălzirea globală îşi pune amprenta asupra anotimpurilor, conducând spre crearea doar a două anotimpuri: vara şi iarna, cu puseuri dramatice de căldură în lunile: mai, iunie, iulie, când se înregistrează până la 44 grade la umbră. Anul 2009 a fost cel mai călduros din ultimii 160 ani, dar nici anul 2012 nu a fost -mai puţin călduros.
Presiunea atmosferică este şi ea influenţată negativ în ultimii 15 ani, înregistrând o medie de 751 – 758 mm coloană de mercur, iar temperaturile sunt, în medie, de -8º C., iarna şi de 40º C. , vara.
Vânturile dominante sunt:
Crivăţul, care suflă de la nord – est, către est,
fiind prezent în medie 147 de zile pe an, aducând viscole, uneori cu zăpadă care blochează caile rutiere şi feroviare;
Austrul este o mişcare a aerului care vine din
vest, cca 124 zile pe an şi aduce uscăciune. Iarna cauzează geruri mari, iar vara aduce călduri mari şi secetă. El este vinovat de temperaturile extreme.
Băltăreţul, bate de la sud la est. Este o
mişcare de aer călduţ, agreabil, aducător de ploi repezi şi scurte, fiind present mai mult vara. Este mult dorit de agricultori. El bate, în medie 17 zile pe an;
Munteanul, bate de la nord, în medie 27 zile pe an.
Media anuală a precipitaţiilor nu depăşeşte 500mm/an, cantitate insuficientă pentru agricultură. Există un Punct de Cercetare, în Cilibia, care înregistrează fenomenele meteo pe o perioadă de 75 ani şi s-au obţinut date statistice relevante privind evoluţia climei.
Vegetaţia, este specifică zonei de câmpie, adică de silvo – stepă, respectiv arealului în care se cultivă cerealele şi plantele tehnice. Se constată o neglijenţă a intreprinderilor specializate, în supraînsămânţări, producerea seminţelor de ierburi perene, conducând la neglijarea totală a fâneţelor, pajiştilor şi islazurilor, năpădite acum de buruieni otrăvitoare, arboret şi muşuroaie.
Dintre speciile ierboase, mai întâlnite sunt: colilia, păiuşul, negara, albăstriţa, pelinul, pirul gros, volbura, peliniţa de stepă, firuţa cu bulb, patlagina, scaieţii, etc.
Puţinele pâlcuri de arbori au fost sacrificate şi azi mai pot fi găsiţi puţini arbori şi arbuşti.
Animale şi păsări
Fauna în această zonă este de stepă şi silvo-stepă:
* Mamiferele rozătoare: popândăul, şoarecele de câmp, iepurele de câmp şi hârciogul.
* Mamifere carnivore, care apar totuşi foarte rar: vulpea şi lupul
* Păsări: potârnichea, ciocârlia de câmp, prepeliţa, sturzul, ..
* Reptile: şopârle, şerpi ( mai rar)
* Insecte: greierii, lăcustele, cosaşii, ....” (Extras din Monografia Comunei Vadu Paşii)
Râul Buzău
Date geografice:
Zonă de izvorâre: Munţii Ciucaş
Emisar: Siret
Punct de vărsare: Şendreni
Date hidrologice:
Bazin de recepţie 5505 km²
Lungimea cursului de apă: 325 km
Debit mediu: 28,5 m³/s
Date generale
Judeţe traversate: Braşov,Covasna,Buzău,Brăila;
Principalele localităţi traversate: Vama Buzăului, Întorsura Buzăului, Sita Buzăului, Crasna, Siriu, Nehoiaşu, Nehoiu, Pătârlagele, Cislău,Vipereşti, Măgura, Berca, Săpoca, Verneşti, Mărăcineni, Buzău, Săgeata, Baniţa, Vişani, Câineni-Băi, Grădiştea, Racoviţa, Latinu.
Buzăul este cea mai importantă apă curgătoare care străbate judeţul Buzău. Izvorăşte din Carpaţii de Curbură, din Munţii Ciucaş şi se varsă în Siret. Vechea denumire în limba greacă veche a râului Buzău şi a oraşului Buzău, atestată în secolul IV î. Hr., a fost Mousaios (Μουσαίος).
În sectorul montan, dinamica râului este deosebit de mare, mai ales la viituri. În sectorul subcarpatic, afluenţii mai importanţi sunt: Pănătău, Slănic şi Câlnău. În sectorul de câmpie, Buzăul primeşte un număr redus de afluenţi şi de o importanţă minoră.
Pe cursul Buzăului sunt două amenajări hidroenergetice: barajul şi Acumularea Siriu, cu centrala hidroelectrică de la Nehoiaşu şi barajul Cândeşti, cu amenajarea hidroenergetică Cândeşti-Verneşti-Simileasca.” (Wipimedia)
1. Flora
Relieful este şes – câmpie. Este o floră de stepă.
Culturile predominante sunt cele rezistente la secetă: mei, orz, dughie, grâu, lucernă
Vegetaţia la gârlă: Cătină Albă, Cătină Roşie, Talpa Gâştei, Pipirig, Păpădie, Grâuşor, Ceapa Ciorii,
Vegetaţie Lemnoasă: cândva erau ulmi, dar au pierit din cauza unei boli, salcâmi
Arbuşti: porumbe ( prunişori sălbatici), gărdurariţă, mur, măceşi
Pomi: nuci, pruni, corcoduşi, zarzări, cireşi, vişini
Buruieni: Ciocul Berzei, Alior, Ştir,Pir, Căpriţă, Troscot, Ovăscior, Festuca, Rapiţa, Mohor, Pălămidă, Ciulin.
2. Fauna
A. – Păsări sălbatice: dropia, potârnichea, ciocârlia, pupăza, cucul, graurul
B. – Animale sălbatice: vulpi, lupi, dihori, şobolani, arici, iepuri,
C. – Reptile: şopârle, guşteri, şerpi
Notă: sublinierile indică vieţuitoarele care au cam dispărut din zonă.”(Prof. Elisabeta Popp)
„Dimensiunile satului sunt de 460 x 1470 m. Satul este înconjurat de teren arabil. În partea spre Stănceşti se află linia Obştea, mărginită în capăt de lotul Cernăteşti; in spre Borduşani este linia Murgeasca, mărginită în capăt de lotul Chiliile; in capul satului înspre Boboc, este linia Pogoane, mărginită de lotul Aldeni. Lunca satului, de lângă apa Buzăului a fost vândută lui Ion Dincă, din Săgeata. Suprafaţa arabilă a satului însumează 900 ha.” (Ion Nedelcu)
Vatra noastră, Dâmbroca
Frumuseţea acestor meleaguri
Nu se caută-n codri de brazi,
Nici în mări cu mândre talazuri,
Sau în concerte de lire şi barzi.
Dar, vedeţi, primăvara-i virtute,
E un câmp de un verde-ancestral
Şi un sat cu comorile-i multe
De suflete mari şi trecut magistral!
Din cer, Dumnezeu îl priveşte,
Cu-anotimpuri ce deschid priviri noi
Şi îi spune ce mult îl iubeşte,
Prin soare, prin vânturi, prin ploi.
Lăsând la o parte, privind mai domol,
Necazuri, urgii, care-l pasc uneori,
Să-acceptăm că în bine mai e câte-un gol,
Dar soarele, veşnic, răsare din nori.
Faunei, flora îi ţine-armonia
Şi-amândouă cu satul sunt înfrăţite,
Pe cer se înalţă cu tril ciocârlia,
Căci toate-s de Domnul croite!
Creatorul a pus multă trudă
Pe un dâmb, care-i frate cu roca
Şi-n botez, însumarea-i rotundă,
Zămisli, vatra noastră, Dâmbroca.
(Mior) |