CAPITOLUL X: REZUMATE, CONCLUZII
B. Cuvant de multumire
Îmi e plăcut să adresez cuvinte de mulţumire şi cred că nu găsesc destule, pentru a mulţumi celor care au contribuit la redescoperirea satului Dâmbroca.
În primul rând, mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat scânteia şi am putut aprinde lumina, să fie văzut scumpul nostru sat, Dâmbroca.
În al doilea rând, mulţumesc tot lui Dumnezeu că mi-a oferit prilejul a descoperi un consătean de înaltă şi prea cucernică clasă spirituală, de aleasă omenie şi care şi-a redescoperit atracţia magnetică de ţinuturile natale. Părintele Protopop Constantin Alecse, din personalitatea căutată de mine, a devenit personalitatea cheie în stimularea şi derularea cărţii „Dâmbroca - Curcubeu peste timp”. Cu multă pricepere a creat varianta virtuală a cărţii, postată pe internet şi vizualizată de mulţi consăteni, cărora li s-a trezit curiozitatea, dorinţa de a se regăsi în paginile ei şi de a contribui la documentare.
Domnului profesor Constantin Enuş, îi adresez multe mulţumiri, pentru marea comoară a amintirilor despre sat pe care o păstrează în memorie şi în special despre şcoală şi pe care mi-a pus-o la dispoziţie, spre a o da înapoi satului.
Mulţumiri adresez şi doamnei Florica Voinea, pentru cunoaşterea tuturor aspectelor satului şi cu care am putut vorbi de câte ori am avut ceva nelămurit, mai ales în privinţa oamenilor rămaşi în sat, dar şi a celor plecaţi.
Enciclopedii ale satului sunt şi: doamna Smaranda Sares, domnul Stan Bârsan, domnul Enache Dedu, domnul Constantin Stănilă, care au contribuit substanţial cu date despre identitatea satului Dâmbroca şi au fost foarte amabili în lămurirea multor aspecte.
Mulţumesc şi doamnei Elisabeta Popp, care deşi nu s-a arătat încrezătoare în proiectul cărţii, m-a informat, ca fost biolog, despre flora şi fauna locurilor şi nu numai.
Mulţumesc domnului Ion Stanciu, pentru modul în care s-a ataşat proiectului cărţii şi chiar pentru asigurarea unor condiţii de ajungere la sursele de documentare.
Desigur că mulţumiri aduc şi: Pr. Dragoş Bădescu,
Pr. Florin Stanciu, directorului şcolii – Nicolae Toma, ing. Valeriu Florea, ec. Constantin Glineschi, ing. Adina Bădescu, prof. Niculai Iordache, învăţătoare Maria Bunea, nanei Mărioara Dedu, Maria Alexe, Constantin Baroian, Aurel Lalu, Gheorghe Dumitru, Gheorghe Catrinoiu, Dumitru Catrinoiu, Gheorghe Mirică şi alţii, care au contribuit cu informaţii sau cu crearea cadrului de documentare.
Mulţumire specială fac pentru scriitorul Radu Voinescu, care deşi este împresurat de lucrări de critică literară la nivel înalt, a acceptat să-şi aplece privirea şi pe această carte, pentru a o scutura de unele „E-uri” şi a-şi pune pecetea de acceptare.
Mulţumire aduc satului-părinte, şi părinţilor mei, că mi-au dat viaţă şi pentru asta le adresez scrisoarea de mai jos:
Dragi părinţi
Când vă eram aproape, aproape vă simţeam,
Uitam de dor, de fapte, de mine, chiar, uitam.
Şi dacă azi, departe, stau cocoţat pe-un ram
Şi am de altoi parte şi nu ştiu ce nu am......
Ba ştiu, aprinsă-n mine, arzând fără lumină,
Mă mistuie uitarea de dor, de rădăcină!
Când vă revăd îmi pare, că nu prea mai am haz,
Să mă simţiţi aproape, la bine sau necaz,
Că nu mai găsesc ritmul şi-mi scârţâie, chiar, rima,
E-o lume a-nstrăinării, ce n-o pot exprima.
Vâltoarea astei lumi îmi plimbă frunza vieţii,
Departe e tulpina, se-apropie nămeţii!
Din când în când, o seară, mă prinde tremurând,
Cu un condei în mână, într-un suspin curgând.
Un măr de mătrăgună, mă-ndeamnă a-l culege,
Căci talgerul vieţii se-nclină, cu-a lui lege.
Doar visele , adesea, mi-aduc licoarea sfântă
Şi retrăiesc în mine, că-n mine-o harfă cântă.
Mircea Iordache
Aprecieri (mior) pentru co-autor
|