LOCUL SATULUI DÂMBROCA
Fiecare entitate materială are un loc anume, unic, în Univers, loc pe care şi-l împarte cu entitatea sa spirituală. Satul Dâmbroca este legat indestructibil de un dâmb, din comuna Săgeata, care la rându-i este parte a judeţului Buzău, a ţării cu aspect de frunză de stejar, numită România, de pe continentul cel mai încărcat de istorie - Europa şi ... tot aşa mai departe, se poate vorbi despre: Planeta Pământ, Sistemul Solar, Galaxie, Calea Lactee....Univers. Alături de locul material al satului nostru se află şi locul spiritului său, care, deşi este indisolubil legat de materia satului şi îşi trage seva din toată credinţa Universului, are legătură direct cu Sfânta Treime, prin razele de lumină coborâte în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” şi în sufletele credincioşilor parohiei. În această introducere voi prezenta locul satului pe harta ţării noastre, coborând scările de la cea mai înaltă, România, pe treapta Buzău, pe cea a comunei Săgeata şi ajungând la punerea degetului pe hartă, arătând: „Acesta este satul nostru – Dâmdroca!”.
Am găsit ca necesar să pornesc de la prezentarea ţării, cu simbolurile ei: harta, steagul, stema şi imnul naţional.
Apoi am trecut la prezentarea succintă a judeţului Buzău, cu: harta, coordonatele geografice, stemă şi o mică descriere a cuprinderii lui.
Comuna Săgeata este prezentată cam la fel cu judeţul, la care s-a adăugat câteva date asupra etimologiei.
Dâmbroca se află pe un dâmb, situat pe malul râului Buzău şi este împrejmuit de câmpii mari şi de vadul larg al râului Buzău. Pentru a-i recunoaşte mai bine identitatea, i-am proiectat o stemă, în care sunt prezentate:
- biserica şi şcoala – izvoare de lumină şi credinţă
- prelucrarea pământului, creşterea animalelor şi legumicultura – principalele ocupaţii ale satului.
Ca poziţie spirituală, Dâmbroca este un sat cu rădăcini creştin – ortodoxe şi se păstrează în această sfântă credinţă. Se roagă la Dumnezeu pentru toţi slujitorii săi care au trăit pe aceste meleaguri, să fie protejaţi ori unde se află.
A. ROMÂNIA
Longitudine: 20 ° 15 ' E; Latitudine: 48 ° 26 ' N
21º:13’̀ E, la Timişoara - 29º:40’ E, la Sulina - 43º:39’ N, la Zimnicea - 47º:56’ N, la Sighetu-Marmaţiei
IMNUL ROMÂNIEI
Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani
Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume,
Triumfător în lupte, un nume de Traian.
Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii.
Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voştri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viața-n libertate ori moarte" strigă toți.
B. BUZAU
Buzău este un judeţ situat în sud-estul României. Se învecinează la nord-vest cu judeţele: Braşov şi Covasna, la vest cu Prahova, la sud cu Ialomiţa, la est cu Brăila şi la nord-est cu Vrancea
- Suprafaţă - 6.103 km²
1 . Populaţia Judeţului Buzău (2005) - 495,325 locuitori
- Densitate - 81 loc./km²
- Locul după populaţie – 17
- Prefix telefonic – 38
2. Diviziuni administrative
Judeţul este compus din: 2 municipii, 3 oraşe şi 82 comune ( 2006)
2. 1. Municipii:
Buzău – reşedinţa judeţului,
Râmnicu Sărat
2. 2. Oraşe:
Nehoiu
Pătârlagele ( din 2006)
Pogoanele
2. 3. Comune:
Amaru, Bălăceanu, Balta Albă, Beceni, Berca, Bisoca, Blăjani, Boldu, Bozioru, Brădeanu, Brăeşti, Breaza, uda, C.A. Rosetti, Calvini, Căneşti, Cătina, Cernăteşti, Chiliile, Chiojdu, Cilibia, Cislău, Cochirleanca, Colţi, Costeşti, Cozieni, Florica, Gălbinaşi, Gherăseni, Ghergheasa, Glodeanu Sărat, Glodeanu-Siliştea, Grebănu, Gura Teghii, Largu, Lopătari, Luciu. Măgura, Mărăcineni, Mărgăriteşti, Mânzăleşti, Merei, Mihăileşti, Movila Banului, Murgeşti, Năeni, Odăile, Padina, Pardoşi, Pănătău, Pârscov, Pietroasele, Podgoria, Poşta Câlnău, Puieşti, Racoviţeni, Râmnicelu, Robeasca, Ruşeţu, Săgeata, Săhăteni, Săpoca, Săruleşti, Scorţoasa, Scutelnici, Siriu, Smeeni, Stâlpu, Tisău, Topliceni, Ţinteşti, Ulmeni, Unguriu, Vadu Paşii, Valea Râmnicului, Valea Salciei, Vâlcelele, Verneşti, Vintilă Vodă, Vipereşti, Zărneşti, Ziduri.
C. COMUNA SĂGEATA
 |
Cod poştal: 127525
Telefon: 0238-581168
Suprafaţă : 10200 ha
Sate aparţinătoare : Săgeata, Baniţa, Beilic, Borduşani, Dâmbroca, Găvăneşti, Moviliţa
Coordonate: 45° 6′ 0″ N, 26° 59′ 0″ E
Înfiinţare – 1907
Populaţie(2002):5.483 locuitori
Baniţa 429
Beilic 448
Borduşani 443
Dâmbroca 1.324
Găvăneşti 1.241
Moviliţa 22
Săgeata 1.576 |
1. Localizare
Săgeata este o comună mare, aşezată în partea de câmp a judeţului Buzău, la o distanţă de 17,3 km de oraşul Buzău şi 26 km de ultimele cute ale munţilor Carpaţi.
Toate satele sunt aşezate în lungul aceleaşi şosele, pe malul stăng al râului Buzău. În unele părţi, apropierea de râu ajunge la 7-8 m, distanţa medie fiind de 400 m.
2. Etimologie
Numele comunei vine de la Stan Săgeată, un mocan care s-a oprit cu turmele lui de oi în păşunile înalte care erau în acea vreme.
În primăvara anului 1812, apele râului Buzău cresc şi se revarsă. Stan Săgeată alege să se mute pe malul stâng al râului, care era mai înalt şi apele nu pătrunseră aşa tare.
3.Istoric În anul 1837, se adunaseră la un loc 40 de familii, care trăiau în bordeie. În anul 1855, Alexandru Bagdat împarte moșia în două, dăruind-o celor doi moștenitori ai săi, Toma Bagdan și Kaltz Bagdat, formându-se două sate: Săgeata de sus și Săgeata de jos.
Fiind așezată pe malul opus al Buzăului față de drumul care duce de la Bucureşti prin Buzău spre Brăila, Săgeata a fost întrebuințată ca punct strategic de armatele rusești, împotriva turcilor. Astfel în timpul războiului ruso-turc din anii 1806-1812, satele Săgeata și Beilic au fost devastate de mai multe ori. În anul 1809 generalul Essen a fortificat-o, tabăra militară fiind condusă apoi de generalul Langeron. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Săgeata făcea parte din plasa Câmpul a judeţului Buzău și era formată din satele Beilic, Coiteasca, Dâmbroca, Plevna, Săgeata de Jos, Săgeata de Sus (reședința) și Șeineasca, având în total 1490 de locuitori. În comună funcționau o școală cu 41 de elevi în Săgeata de Sus și 2 biserici la Beilic și Săgeata de Sus. Pe teritoriul actual al comunei Săgeata, în aceeași plasă, mai era atunci organizată și comuna Găvănești, formată din cătunele Movilița și Găvănești, cu 1080 de locuitori ce trăiau în 231 de case. În comuna Găvănești funcționau o școală cu 36 de elevi (dintre care 2 fete) și o biserică clădită de episcopul Chesarie al Buzăului în 1844. . În 1925, comuna făcea parte din plasa Câlnău a aceluiași județ, era formată din satele Beilicu, Bordoșani-Coiteasca, Săgeata de Jos, Săgeata de Sus și Șeineasca, după ce satul Dâmbroca a fost transferat la comuna Scurtești. Comuna Găvănești era tot atunci în aceeași plasă, și avea satele Banița, Găvănești și Movilița, cu 1959 de locuitori. În 1950, comunele Găvănești și Săgeata au fost incluse în raionul Buzău al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. În 1968, reforma administrativă a dus la desființarea comunei Găvănești și includerea ei în comuna Săgeata, care a fost rearondată județului Buzău, reînființat; tot atunci, satele Săgeata de Jos și Săgeata de Sus au fost unite în satul Săgeata, satul Șeineasca a fost inclus în satul Beilic, iar satul Dâmbroca a revenit la comuna Săgeata după desființarea comunei Scurtești.
|