Scriitorul Radu Voinescu

* Din câte ştim, satul nostru se poate mândri cu un mare scriitor şi critic literar, Nicu Baboi, cunoscut sub numele de Radu Voinescu. A publicat romane şi cărţi de poezii. Este un foarte apreciat critic literar.

O frumoasă referire la viaţa satului de prin anii 1940-1950, se face în romanul „Erezii Pioase”.

(citeste mai departe)

+Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman

(Decan, profesor al Facultatii de Teologie)

* Renumitul Profesor Dr. Docent Pr. Ion G. Coman a tiparit multe cărţi: cu caracter ecleziastic şi ecumenic.

(citeste mai departe)

Pr. Protopop Constantin Alecse
Los Angeles, California (USA)

* Preacucernicul Părinte Protopop Fr. Constantin Alecse, a scris o mulţime de articole ecumenice, pe care le-a tiparit in revista bisericeasca "Viata Crestina", si almanahuri bisericesti. În plus, poate fi considerat promotorul dezvoltării creaţiei religioase în virtual.

(citeste mai departe)

Artista Atena Bratosin Stoian

* Cântăreaţa de muzică populară, Atena Bratosin Stoian şi-a axat creaţia folclorico-muzicală pe trăirile din satul natal, Dâmbroca.

(citeste mai departe)

Ing. Prof. Mircea Iordache

* Mircea Iordache, a realizat unele eseuri în proză şi poezii, prezentând amintiri despre viaţa satului, despre şcoală, despre casa părintească şi familie. Poate că sunt şi alţi autori de scrieri literare, dar „mâna” investigaţiilor noastre nu a ajuns la ele.

(www.mircea-iordache.com)

O lucrare literară, de o deosebită sensibilitate sufletească, a scriitorului Radu Voinescu (dâmbroceanul Nicu Baboi), după a cărei citire, recunosc, am plâns zgomotos (Esantion):

"FLOAREA-SOARELUI"
    de Radu Voinescu

I

Secera hârşia în paiele uscate, strânse mãnunchi. Aduna alt smoc, apoi iar, hârşti, cu tãişul secerei. Soarele începuse sã ardã. Se ridicase bine cãtre amiazã. Îşi trase puţin marginea pestelcãi peste frunte, ca sã şteargã sudoarea, apoi o împinse la loc. „Sã mã duc sã mai arunc ceva la vitele alea”, gândi şi înfipse vârful secerei în pãmânt. Joiana şi Bãlan începuserã sã tragã de strujanii tineri de porumb pe care-i tãiase  în drum,  când nu  se  iviserã  zorile, pe  lângã Fântâna  lui Tãnase. „ Nea, boaitelor!”, îi alungã, dar pe urmã îi pãru rãu: „Sãracii, n-or mai putea nici ei pe cãldura asta!”. Florica nu era la cãruţã. O vãzu mai încolo, la marginea lanului de  grâu.... (citeste in continuare).