www.dambroca.com/cap-8-oamenii-satului-intelectuali-in-viata.htm |
|---|
CAPITOLUL VIII – OAMENII SATULUI
|
 |
Născută: 20.ian.1956, in comuna Odăile, judeţul Buzău, din părinţii: Emil şi Eliza Stanciu
|
Studii şi funcţii
- 1962 – 1966 – Şcoala Elementară Dâmbroca
- 1966 – 1970 – Şcoala Generală Nr 6 Buzău,
- 1970 – 1974 – Liceul „ M. Eminescu” Buzău – Secţia Umană,
- 1976 – 1980 – Facultatea de Agronomie „ N. Bălcescu” Bucureşti,
- 1980 – 1983 – inginer agronom CAP Ianca,
- 1983 – 1985 – Şef fermă –a CAP Găvăneşti,
- 1986 – 1989 – ing agr., la CAP Săgeata, la ferma legumicolă pt. Export,
- 1989 – 1992 – inginer şef şi preşedinte Cap Dâmbroca,
- 1992 – 1994 – şef fermă, la Aociaţia Agricolă Dâmbroca,
- 1994 – 2012 – Primar al comunei Săgeata.
„Aprecierea din partea mea se bazează pe mărturiile multor consăteni şi pe constatările personale în cele cca 35 zile de observări, în vara anului 2012.
Pot spune că doamna Adina Bădescu este o personalitate deosebită, dovedit fiind şi prin aceea că a fost edilul şef al comunei Săgeata, timp de 18 ani şi a avut realizări mari pe linia îmbunătăţirii utilităţilor. În această perioadă au fost introduse facilităţile cele mai importante pentru ridicarea nivelului de viaţă al oamenilor:
- comunicaţiile, cu telefonie digitală, în anul 2000
- restaurarea şcolii, la nivelul cerinţelor europene,
- construirea clădirii grădiniţei, cu funcţionalitate la
nivel european,
- restaurarea bisericii,
- introducerea apei curente, realizare de mare
importanţă, avându-se în vedere că seceta în zonă, cam e la ea acasă.
- E de menţionat şi faptul că în Dâmbroca oamenii
sunt puşi în posesie, pe porecle. E singurul sat din comună care are acest fel de proprietate.
Multe şi frumoase se pot spune de doamna Adina Bădescu, dar a venit acest an 2012, al alegerilor locale şi a pierdut. Multora le-a părut rău. Altora le vor părea rău, căci primăriţa a fost trup şi suflet pentru Dâmbroca. Rău îmi pare şi mie, dar mai rău este că a fost foarte dezamăgită de reacţia satului la alegeri. Ar trebui ca doamna Adina să înţeleagă că aşa-i în viaţă, se mai şi pierde. Este şi o vorbă: „Se satură omul şi de o mâncare bună”, aşa că nu domnia sa suferă cel mai mult, ci satul, că nu mai are un om al lui, susţinător puternic, la nivel de comună.
Mi-a fost greu să comunic cu doamna Adina Bădescu şi am înţeles stresul în care a fost în perioada alegerilor, cât şi depresia avută la pierderea mandatului.O rog să nu uite că a avut înaintaş demn de înalt respect, în persoana tatălui său, Pr. Emil Stanciu, că la sânul satului Dâmbroca s-a hrănit cu toate trăirile materiale şi spirituale. Oamenii sunt trecători, dar satul rămâne veşnic şi o va păstra în istoria sa ca primul primar dâmbrocean care a condus comuna de care aparţine, Săgeata, timp de 18 ani. Nu cumva se pune problema de a fi catalogată ca una dintre marile personalităţi ale satului? Eu cred că da.”(Aprecierea din partea lui Mircea Iordache)
 |
Parintele Florin Stanciu este parohul bisericii „Buna Vestire” din Săgeata
|
În 1976, satul avea doi preoţi, pentru că era una dintre cele mai mari parohii din protopopiatul Buzău, dar ca şi-n alte localităţi din zonă, populaţia este în scădere – bătrânii au plecat şi au rămas casele goale, iar cei tineri au migrat către oraş.
Aşa se face că suntem tare supăraţi că la şcoală, cu greu se mai realizează câte o clasă. În cursul anului avem multe slujbe de înmormântare, iar pentru taina Sfântului Botez şi a Cununiei, dacă avem 2-3 situaţii pe an.
Am fost foarte ocupaţi în ultima perioadă, căci la Borduşani am construit o biserică nouă. Oamenii veneau de la Borduşani, la Săgeata, pentru slujbe şi mai ales iarna le era foarte greu. Prin desfiinţarea CAP-ului Dâmbroca, o parte din patrimoniu a revenit la Borduşani, dintre care şi grajduri. Oamenii au pus la dispoziţia bisericii toate materialele, le-au comercializat şi cu banii obţinuţi au ridicat biserica, sfinţită în 2005, cu hramul „ Sfântul Ilie”. Au şi cei din Borduşani preotul lor.
Tatăl meu, după cum ştie şi Pr. Proptopop Constantin Alecse, a păstorit mulţi ani la Dâmbroca (1964–2000). A venit de la Odăile, prin transfer, căci tata vroia să mă dea în clasa a VIII – a , la Buzău şi m-a dat la Liceul Pedagogic. A venit la parohia din Dâmbroca ajutat de un mare fiu al satului, Părintele Profesor Ioan G. Coman, cred că cea mai mare personalitate din Săgeata. Părintele Coman era prieten cu Preasfinţitul Antim Angelescu, la care a intervenit pentru numire.
S-a dovedit o alegere bună. A avut o relaţie extraordinară cu credincioşii din Dâmbroca. Poate că a avut influenţă şi asupra formării Părintelui Protopop Constantin Alecse, care venea dintr-o familie foarte credincioasă, îndrumându-l către seminar, atunci când absolvenţii de gimnaziu, din ce în ce mai puţini aveau această opţiune. Mi-l aduc aminte pe tatăl dumnealui, nenea Enache şi cu soţia sa Anica. Erau nelipsiţi de la Sfânta Liturghie. Au fost oameni foarte hotărâţi, demni. Nu le-a fost niciodată ruşine să se recunoască, că sunt creştini. Ei au fost aproape nişte misionari. Îmi aduc aminte că, în acele momente grele, soţia lui nenea Enache, tanti Anica, cu floricele în mână, brăzda satul şi mergea la biserică alături de soţul ei. Aveau curajul să participe duminica şi de sărbători, la Liturghie.
Eu am urmat la liceu, nu la seminar şi tata a contribuit la intrarea mea în această lume a credinţei. Am avut discuţii şi cu Costel, care urmase seminarul la Buzău, cu rezultate excelente, apoi facultatea la Bucureşti şi m-am gândit să urmez şi eu acest drum. M-am pregătit mai întâi cu cel care urma să devină Părinte Protopop în Los Angeles. Mi-a fost primul profesor la: Limba Greacă, Istoria Bisericii Române, Istoria Universală.
M-am prezentat la examen în 1972 şi am intrat la Teologie, la Sibiu şi am absolvit în 1977.
La repartiţie, Episcopia Buzăului a dat un loc, pe care am intrat eu, beneficiind de sprijinul aceluiaşi mare om, Ion G. Coman.
Acest interviu îl dau şi datorită legăturilor de prietenie avute din copilărie cu Părintele Protopop Constantin Alecse. Ne despart atâţia Km, am auzit de dumnealui că desfăşoară o activitate extraordinar de frumoasă în America, că a strâns în jurul lui o Comunitate puternică de români şi încearcă să facă mai mică distanţa faţă de ţară şi să-i menţină pe românii de acolo în credinţa strămoşească.
Am auzit, din publicaţiile noastre bisericeşti, că a mai fost prin ţară şi am aşteptat cu emoţii că va veni şi pe la noi. Între dânsul şi Săgeata este o legătură strânsă, căci bunicii lui din partea mamei îşi au odihna veşnică în cel mai vechi cimitir al satului Săgeata.
Îi urez, Părintelui Protopop Constantin Alecse, multă sănătate şi îl rog ca, atunci când mai vine prin ţară, să nu ne ocolească.”
(Pr. Florin Stanciu)
 |
Născut: 23 apr.1955 |
„De la părinţii mei am învăţat multe lucruri şi în primul rând respectul faţă de ceilalţi. Am ajutat mulţi oameni în cei 30 ani cât am lucrat.; Tatăl meu m-a rugat ca, după ce ies la pensie, să fac ca şi el, agricultură. Am aici, la casa mea din Buzău, o grădină de 4000 mp. şi cu un om care e sârb de meserie, mă ocup de agrcultură, aşa, ca hobi, deşi mă costă foarte mult.
Am amintiri plăcute din sat:
- În perioada Paştilor, noi locuind lângă şcoală şi biserică, ne era ceva deosebit să participăm la slujba de sărbători.
- Îmi plăceau cum erau chermezele de la Biju,
colţ cu Bordei,
- În toate vacanţele de vară, eu am lucrat la
grădina de legume, cu udatul, cu irigatul şi acum au cam început să mă supere umerii. După absolvirea Academiei, în perioada concediilor de vară, am stat pe piaţă la Braşov, cu marfă şi dormeam pe tarabe.” (Colonel Gheorghe Sares)
 |
Născut la data de 6 iunie 1936, în satul Dâmbroca, comuna Scurteşti, raionul Buzău, regiunea Ploieşti.
|
· 1959 – 1966, încadrat la Intreprinderea Regională de Transporturi Ploieşti
( IRTA Ploieşti) – pe diferite funcţii, pornind de la funcţia de inginer stagiar, până la conducător tehnic de autobază;
· 1966 – 1968, inginer proiectant la Direcţia de Sistematizare, Arhitectură şi Proiectare în Construcţii din Ploieşti (DSAPC Ploieşti);
· 1968 – 1973, inginer proiectant, la Institutul de Proiectări pentru Construcţii de Maşini Bucureşti (IPCM Bucureşti);
· !973 – 1998, cercetător ştiinţific ( parcurgând toate gradele de avansare, ajungând cercetător principal gradul I), la Institutul Central de Cercetare şi Tehnologie în Construcţii de Maşini Bucureşti (ICTCM Bucureşti);
· Din 1998 – pensionar.
Realizări mai deosebite:
În cadrul ICTCM Bucureşti, în calitatea de cercetător a lucrat pentru domenii, de vârf, ale economiei:
- nuclear – Centrala Nucleară de la Cernavodă;
- aviaţie – Fabrica de avioane de la Craiova;
- Uzina de Avioane – Bacău;
- ICA Ghimbav;
- armată;
- auto
Starea civilă:
· 1968 – 1980, prima căsătorie, cu Corina, încheiată prin divorţ;
· 1981 – 2008, a doua căsătorie, cu Carmen, incheiată prin decesul soţiei;
· Din prima căsătorie a obţinut un băiat, născut în anul 1969, pe nume Teodor - Cristian, care a absolvit facultatea de Electronică şi locuieşte în Bucureşti.
 |
Născut la data de 09 noiembrie1938, în satul Dâmbroca, com. Săgeata, jud.Buzău,
din părinţi: - Glinischi Paul, lăcătuş mecanic, Glinischi Anica, casnică
|
· 1959 – 1962 – economist la Intr. Comerţului cu Ridicata, Buzău;
· 1962 – 1977 - economist la Depoul C.F.R. Buzău;
· 1977 – 1998 - contabil şef la Depoul C.F.R. Buzău.
Realizări mai deosebite, hobiuri :
* introducerea sistemului de calcul electronic al salariilor;
* participarea la organizarea contabilităţii ca urmare a modificării structurii organizatorice a depoului : CFR Călători şi CFR Marfă.
Ocupaţia actuală :- pensionar.
Starea civilă:
* căsătorit – în 1961 cu Victoria, decedată în 2007,2 copii :
* Adrian – 44 ani – inginer la C.F.R. Călători;
* Cristian – 34 ani – economist la CFR. IRLU S.A. Buzău
Data şi locul naşterii: 2. sept. 1944, în localitatea Plavia – Prahova, din părinţii: Constantin şi Tatiana Preda;
Domiciliul: Str. T. Vladimirescu 22, Buzău
Profesia: Biolog
Căsătorită: în 1966 cu Marcel Popp,
medic stomatolog.
Copii: Mădălin, 45 ani, medic stomatolog.
Funcţia actuală: pensionară
Studii şi funcţii:
- 1951 – 1954 – şcoala elementară Dâmbroca
- 1954 – 1957 – gimnaziul, la Şc. Medie Nr 3, Buzău
- 1957 – 1962 – Liceul B.P. Haşdeu, Buzău
- 1963 – 1968 – Facultatea de Biologie, Secţia Protecţia Plantelor, Univ. Bucureşti,
- 1968 – 1976 – Profesor de Biologie, la Şcoala Generală Dâmbroca,
- 1973 – 1976 – Directoare la Şcoala Generală Dâmbroca,
- 1976 – 1990 – Biolog la Apele Române,
- 1990 – 1996 – Biolog la Agenţia de Protecţie a Mediului,
- 1996 – 1999 – Director la Protecţia Consumatorilor
 |
Născut. 24 febr.1937
|
- 1953 – 1955 – Şcoala Medie Tehnică de Energie Electrică ( seral), Braşov. A făcutdoar 3 ani, deoarece în 1955 şcoala s-a desfiinţat.
- 1953 – 1954 – electrician la Fabrica de Postav „ Partizanul Roşu” Braşov.
- 1954 – 1955 – electrician centrale- staţii, la IRE Câmpina, Centrul Buzău.
- 1955 – 1957 – electrician la Intreprinderea Electromontaj Câmpina, Şantierul 2 Braşov,
- 1957 – diferenţe de liceu teoretic la Liceul „Andrei Şaguna” Braşov ( seral),
- 1957 – 1961 – maistru electrician, la Fabrica de Mobilă, „IPROFIL” Braşov,
- !959 – 1961 – Facultatea de Mecanică, Secţia Automobile ( curs seral, 2 ani) Braşov,
- 1959 – 1965 – Facultatea electrotehnică ( prin transfer), curs de zi, la Institutul Politehnic Timişoara.
- 1965 – 1966, ing electrotehnic la Fabrica „FARTEC” Braşov,
- 1966 – 1968 – ing electrotehnică, Intreprinderea ISPS ( de sârmă), Buzău,
- 1968 – 1970 – specialist la Comisia Economică a Judeţului de Partid,
- 1970 – 1971 – consilier energetic al dir. General, la Combinatul de Industrie Alimentară, Buzău,
- 1971 – 1972 – şef birou Organizarea Ştiinţifică şi a Muncii, la ISPS Buzău.
- !972 – 1993 – ing specialist principal energetic şla ISPS Buzău,
- 1970 – 1980 – profesor la Grupul Şcolar Profesional Nr 4. Buzău
 |
Prof. Ion IordacheS-a născut la data de 11 august 1934,în satul Dâmbroca, comuna Săgeata, judeţul Buzău.
|
· 1962 – 1966, student la Facultatea de Biologie a Universităţii „Gheorghe Asachi” din Iaşi – IP3;
· 1966 – 1995, profesor de biologie în comuna Vadu – Paşii (a funcţionat şi în satul Focşănei, din comuna Vadu – Paşii, în anumită perioadă fiind şi director de şcoală) - Biografie detaliata.
Starea socială:
A fost căsătorit de două ori:
* 1956 – 1957, cu Popescu Gina, învăţătoare, din comuna Buda, jud. Buzău;
* 1958 - , cu Mihai Eugenia, învăţătoare, din comuna Bozioru, jud. Buzău.
A avut o fică, Mariana ( n. 1960, d. 2008), care a absolvit Liceul „ Mihail Eminescu” din Buzău şi o şcoală postliceală de cosmetică din Bucureşti. S-a căsătorit în Bucureşti şi a dat naştere unui fiu, Alexandru, dar căsnicia nu a mers mai mult de un an. S-a recăsătorit abia în anul 2007, dar în urmatorul an a decedat (in Austria).
„ S-a făcut remarcat prin vocea frumoasă, calităţile didactice, sociabilitate. A fost idolul copilăriei mele. El era fratele mai mare si eu îi sorbeam toate comportamentele şi toate poveştile, chiar dacă, uneori erau presărate cu minciunele. Ce minciuni frumoase ştia să spună! Avea un libertinism, care îi deranja, adesea, pe părinţi, dar mie îmi plăcea. Gândeam ca el, dar făceam cum îmi spuneau părinţii şi raţiunea. Le avea cam tare cu fumatul( m-a făcut să calc peste moralitatea mea obişnuită şi să sustrag ţigări de la tăticu) şi cu băuturica, iar pentru fete avea o adevărată artă a seducţiei( Într-o noapte de vară am rămas, împreună de pază la pepeni. Am văzut eu de seara că pe mulţi pepeni scrisese „Nuţy”, dar dimineaţa am observat că sunt singur şi că toţi pepenii cu „Nuţy” dispăruse). Astea erau de-ale tinereţii valuri, căci apoi a devenit un familist conştiincios şi totdeauna a dat dovadă de o generozitate deosebită. Chiar şi când m-am maturizat, vedeam în el un bărbat frumos, demn de admirat, asemănându-l cu Gerard Filipe, actorul francez, care a jucat multe roluri de june-prim” (Aprecierea din partea fratelui Mircea)
„A tinut tot timpul , atat rolul de bunic cat si de tata. A fost un bun model masculin pentru mine dar si o persoana demna de respect in colectivul in care a trait si a lucrat. Inca ma bucur de cuvinte frumoase din partea vecinilor si cunostintelor, care imi ofera si mie acelasi respect, prin prisma faptului ca sunt nepotul unui om care a marcat pozitiv satul in care a trait in acea perioada. Sunt mandru ca sunt nepotul Domnului Nelu Iordache.”
(Aprecierea din partea nepotului Alexandru)
 |
Născut: 13.03. 1951, in satul Dâmbroca, comuna Săgeata,
|
Realizări mai importante:
* Participarea la competiţii sportive: locul V pe ţară, cu echipa de fotbal a şcolii, cupa şcolilor generale,
* A pregătit pe Viorel Ioan, care avea să devină
component al Echipei Naţionale, jucător la echipele: Steaua, FC Galaţi şi Gloria Buzău, apoi antrenor la: Gloria Buzău şi FCM Brăila.
 |
Ec. Ion Stanciu – contabil şef la Şcoala Generală Săgeata
|
După absolvire am fost repartizat la IAS Buzău unde aveam peste 100 oameni în fermă şi eram persoana a doua, după şeful fermei. Munca a fost grea, răspundera mare. Mi-a plăcut mult să învăţ, să capăt experienţă. Cu oamenii am avut o relaţie foarte bună, mi-am văzut de treaba mea.. Am lucrat pe la IAS şi SMA, până în 2010, când m-am apropiat cu serviciul de casă. Am intrat contabil şef la Şcoala Generală Săgeata. Mai ţin şi evidenţe contabile la 10 -15 societăţi comerciale. Am cochetatat şi cu ideea unei ferme, dar nu am timp şi apoi îmi place şi să mă culturalizez, să văd un spectacol, o piesă de teatru.....
Mulţi fermieri îmi cer sfaturile. Îi ţin evidenţa şi lui Nicolae Crăciun.
Anul ăsta a fost secetos,dar tot s-a făcut câte ceva şi oamenii au animale, grădini cu legume, irigate. Sunt oameni care scot din te miri ce câte o afacere.
Despre tradiţii pot spune că sunt cam lăsate la o parte. Îmi aduc aminte de hora la Bordei, cu horele, cu acordeoanele, viorile. Era fantastic! La sărbătorile de iadrnă, aranjam buhaiul cu trei săptămâni înainte.
Ţin minte şi o poveste cu domnul Enuş, care stătea cu chirie aproape de casa noastră. La ora de istorie m-a prins nepregătit. Eu eram preocupat mai mult de buhai. A venit la mine şi mi-a dat o „castană” în cap şi mi-a zis: Biciul Nelule, hai, biciul, biciul!” Spre seară a venit la poarta părinţilor mei şi-mi era teamă că mă va spune tatei. El, a venit şi a zis: Măi Gheorghiţă, îl laşi pe Nelu să-mi ia şi mie un pachet de Carpaţi?”
Nu sunt un nostalgic al comunismului, dar pe timpul acela era timp şi pentru muncă şi pentru cultură. Eu eram cam rebel. Puteam avea funcţii mari, căci aveam studii, dar eram mai direct, nu-mi plăceau compromisurile. Nu mi-am făcut o situaţie grozavă. Eu nu mă băgam la trocuri ilicite.
Despre oamenii satului ştiu multe, dar voi prezenta câteva amintiri:
Ghiţă Coman a fost un om foarte înţelept, dar moartea lui, din câte am înţeles, a fost o sinucidere. A pus oamenii să-i taie un pom din curte şi a stat în calea lui, cu toate insistenţele oamenilor să se dea la o parte în timpul căderii pomului. Casa lui era lângă a noastră şi am văzut cum a fost luat cu un sac mare de rafie şi avea o gaură mare în cap. Avea o artrită şi-l durea foarte tare. De câteva ori i-a cerut mamei mele să-i dea ceva să moară, că nu mai poate de durere. Costache Stanciu, fratele bunicului meu, avea această părere, că s-a sinucis.
Bunicul meu a fost pe front. La bătrâneţe, mergea şi el la cârciumă, alături de alţii. Unul mai „şmecher” i-a zis: „Matale,m ce cauţi bre nea Ioane?” Bunicul i-a răspuns: „Voi mă întrebaţi pe mine ce caut aici, dar când am luptat pentru voi, m-aţi întrebat?” Asta mi-a povestit domnul Enuş, cu ceva timp în urmă. Ştia despre asta că a fost şi el atunci în cârciumă. Îi plăcea şi lui câte o ţuică mică şi anturajul, îi plăcea să cunoască oamenii. La spusele bunicului, au rămas toţi fără cuvinte şi cu nasu-n pământ. Moş Costache, fratele bunicului mă învăţa să nu cheltui mai mult decât câştig.
Pe vremea comunismului, când eram elev şi ni se interzicea să mergem la biserică, totuşi mai mergeam, mai cu voia, mai fără voia domnului Enuş. Acum suntem liberi să mergem, dar nu ne ducem.
Dacă ar exista o viaţă socială, nişte jocuri, dansuri populare, ar fi bine pentru sat şi mulţi ar mai renunţa la crâşme. Nu toţi care merg la crâşme sunt terchea – berchea. Păcat că nu se mai ţin horele, chermezele şi serbările.
Au fost şi realizări mari cu trecerea timpului. Electrificarea a adus multă lumină în sat. Primul televizor în sat a fost la familioa Sares şi mergeam toţi copiii şi vedeam filme cu „Stan şi Bran”. Foarte frumos din partea lui nea Sares că ne lăsa în grădina din faţa casei, unde amenajase şi cu canapele.
Am prins momentul electrificării.De curând am trăit un lucru deosebit, să văd că am apă curentă în curte, apă la baie şi în bucătărie. Canalizare nu e, dar orice gospodărie poate să-şi facă o fosă septică.
Înainte vreme erau multe fântâni pe câmp, acum toate au secat şi apoi nici nu se mai stă prea mult în câmp, lucrările fiind mecanizate.”
NOSTALGIE DE TOAMNĂ
de Ion Stanciu
Curg frunzele, vibrând, "a la paradă",
Din plopii amintirilor de neuitat
Şi-un ţipăt, din eter, pe cer se-’noadă
Către un stol de rândunele-’ntârziat.
Iară amurgu -’nsângerat, cu patini,
Priveşte-n orizontul său distins,
Obrazul lumii prea scăldat în lacrimi...
Din ramu-i ... o gutuie s-a desprins.
Printr-o clepsidră spartă, curge timpul
În valuri, ca un râu învolburat.
Iubito, hai, să nu uităm trecutul,
Să ne iubim şi-acum ca altădat’!
Porni-vom către ţărmuri neumbrite
De nori, care aduc acide ploi
Şi poposi-vom clipe „infinite”
Cu-’ntreg sărutul amintirilor din noi!
Să revenim, încet, pe drum de seară,
Tu, tâmpla-ţi sprijini-vei de umărul meu,
Eu să-ţi şoptesc: „ Frumoasă căprioară,
Să ştii că te-am iubit! Te voi iubi mereu!”
 |
Născut 1 mai 1961, în satul Dâmbroca, comuna SăgeataPărinţii: Constantin şi Maria Alexe;
|
 |
Dr. Constantin Zaharia –medic stomatologNăscut la data de 02.05.1941, în satul Dâmbroca, comuna Săgeata, judeţul Buzău,
din părinţii:-Neculai Zaharia (Neculai al lui Ilie Coadă – adică de la coada satului), de profesie croitaor (din pasiune) şi agricultor (de nevoie);
- Paraschiva Zaharia (din comuna Bobocu, Buzău), casnică.
|
- 1962 – 1964 – stagiul militar, la Arad şi Tg. Mureş;
- 1964 – 1966 – asistent me dical la dispensarul medical Dumbrava, jud. Prahova;
- 1966 – 1972 – Facultatea de stomatologie, Bucureşti;
- 1972 – prezent – medic stomatolog, la Tg. Ocna, jud. Bacău.
Etape ale vieţii personale:
- 1971 – căsătoria (cu, colega de an, Veronica);
- 1972 – începerea activităţii de medic stomatolog, la Tg. Ocna, jud. Bacău;
- 1987 – activitate în Libia (împreună cu soţia);
- 1992 – privatizare (cabinet particular).
Realizări deosebite, hobiuri:
- Ca medic specialist stomatolog este un profesionist desăvârşit, sârguincios, receptiv la nou, foarte apreciat în Tg. Ocna;
- Este atras de tot ce înseamnă valoare artistică şi sportivă;
- Are pasiuni deosebite pentru: literatură, excursii (a călătorit mult în străinătate, împreună cu soţia), arta fotografică (în 1983 a realizat o monografie, cu temă naţional patriotică, a oraşului Tg. Ocna, sub formă de diaporamă – cu 300 diapozitive, comentate, pe fond muzical şi cu prezentare la casa de cultură a oraşului.
Ing Nicolae Badescu
|
Căsătorit cu Adina Bădescu(Stanciu), Doi copii: - Dragoş – preot în satul Dâmbroca- Adrian – inginer agronom - fermier Studii: Facultatea de Agronomie |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
