CAPIT0LUL VI – TRADIŢII ŞI OBICEIURI

D. FOLCLORUL LITERAR

În folclorul literar se cuvine să cuprindem creaţia lirică şi în proză (lirica pastorală, de cătănie, balade, doine, cântecele iubirii), poezia obiceiurilor din ciclul vieţii (naştere, botez, căsătorie, moarte) şi din ciclul calendaristic (Crăciun, Paşti, Sânziene). Recunoaştem că nu am reuşit a intra în toate cotloanele folclorului literar şi avem o prezentare cam deviată, dar o respectăm ca pe o preocupare. S-au dus pe apa sâmbetei multe cântece de jale care au îndreptăţit pe înaintaşii noştri să şi le exprime în acele momente de despărţire de cei dragi, prin plecarea la oaste şi la războaie.

Cântece din vremea copilăriei
(Auzite de Mircea Iordache)

Copiii şi tineretul, prin anii 1940 -1960, îşi exprimau amarul şi dorul prin multe cântece împrumutate din folclorul naţional.

De la cântăreţii acelor vremuri, îmi răsună şi azi în suflet trilurile de ciocârlie ale Floarei lui Călinescu, care putea deveni mare artistă şi Neculai Iordache a vrut s-o ajute a merge la şcoli de muzică, dar nu a fost lăsată de părinţi şi a ajuns cântăreaţă la nunţi. Frumos cântau şi Ionel Toma (Puşcoi), Vasile(Ţâru) Pană şi Gigi Ciobanu (al lui Neculai Breazu).

Peste toţi s-a ridicat, ca valoare artistică, Atena Bratosin Stoian, care a devenit cunoscută în judeţ şi la televiziune şi care are o bogată experienţă de participare la concursuri şi spectacole. A obţinut premiul I la a X-a ediţie a Festivalului „Toamna Culturii Buzoiene”, recunoaşterea valorii de către Asociaţia Naţională a Militarilor în Rezervă şi Retragere. Trebuie amintit şi de faptul că, pe când avea 20 ani a cântat pentru familia Ceauşescu la o întâlnire cu oaspeţi polonezi, ceea ce nu i se putea accepta oricui, ci unor valori apreciate.

Poate că erau multe cântece, care se înscriau în diferite cicluri, dar din ele ne amintim de câteva, pe care le numim mai jos.

De nuntă:

* Nuneasca
* Hora miresei
Pentru plecarea la armată:
* Trenule maşină mică,
* Eu mă duc mândro, mă duc,
De dragoste:
* M-a trimis mama la vie,
* De la primărie-n sus,
* Zărzărea, zărzărea,
* Aseară ţi-am luat cercei,
* Sanie cu zurgălăi,
* Ionel, Ionelule,
* Leano pentru tine,
* Neghiniţă neagră

Mai jos, prezentăm câteva cântece, unele preluate, altele din creaţia dâmbroceană.

Nuneasca

Haida, haida, nune mare,
Că dă soarele devale!
Hai să-ncingem nuneasca
Şi să jucăm mireasa!
Hai mai tare soacre mare
C-ai o noră ca o floare!
Hai mai tare soacre mic,
C-ai un ginere voinic!
Ce mai soare luminos,
Ce mai ginere frumos!
Ce mai lună luminoasă,
Ce mai mireasă frumoasă!
Mirilor să ne trăiţi,
Ca merii să înfloriţi!
Să ne trăiască şi naşii,
Să boteze copilaşii!
Să trăiască şi socrii,
S-aibă grijă de copii!
Să trăiască nunu-ăl mare,
Că are-o fină ca o floare!
Să trăiască şi nuna,
C-a ştiut ce cununa!
Bagă mâna-n buzunar
Şi dă bani la lăutar!
Ia-ţi mireasă ziua bună!

Ia-ţi mireasă ziua bună,
De la tată, de la mumă,
De la fraţi, de la surori,
De la grădina cu flori,
De la flori de lămâiţă,
De la fete din uliţă,
De la flori de busuioc,
De la horă, de la joc,
De la tot ce ţi-a fost drag,
De la flăcăii din sat,
Fii cu gândul la bărbat,
Căci cu el te-ai măritat!

M-a trimis mama la vie

M-a trimis mama la vie,
Gheorghe, Gheorghe,
M-a trimis mama la vie,
Să iau struguri şi lămâie,
Trai, lai, lai, lai, lai, lai,
Măi Gheorghiţă, măi.

Struguri, lămâie n-am găsit,
Gheorghe, Gheorghe,
Struguri, lămâie n-am găsit,
Cu Gheorghe m-am întâlnit,
Trai, lai, lai, lai, lai, lai,
Măi Gheorghiţă, măi.

- Gheorghiţă, batista-ţi pică,
Gheorghe, Gheorghe,
Gheorghiţă, batista-ţi pică!
- Ia-o Leano şi-o ridică!
Trai, lai, lai, lai, lai, lai,
Măi Gheorghiţă, măi.

- N-o iau Gheorghe că-i murdară,
Gheorghe, Gheorghe,
- N-o iau Gheorghe că-i murdară,
- Ia-o Leană de mi-o spală!
Trai, lai, lai, lai, lai, lai,
Măi Gheorghiţă, măi.

Cu săpun de lăcrămioră,
Gheorghe, Gheorghe,
Cu săpun de lăcrămioră,
S-o usuci pe prispă-afară!
Trai, lai, lai, lai, lai, lai,
Măi Gheorghiţă, măi.

Cu foc de la inimioară,
Gheorghe, Gheorghe,
Cu foc de la inimioară,
Să mi-o dai la primăvară,
Trai, lai, lai, lai, lai, lai,
Măi Gheorghiţă, măi.

Cântece de iubire
Atena Bratosin Stoian

Duc pe lume-atâta dor

Duc pe lume-atâta dor,
Nu-l pot spune tuturor,
Numai ţie bădişor, măi bădiţă, măi.
Câte nopţi au fost cernite,
Câte vise rătăcite,
Dor îmi e de tine-’ntruna,
Te-oi iubi întotdeauna!

Noaptea, când e cer cu stele,
Eşti în gândurile mele
Şi cu bune şi cu rele.
Şi-avem, măi bădiţă, casă
Lângă păduricea deasă,
Unde-i dragostea frumoasă.
Dragostea, dulce ca mierea,
Ne aduce mângâierea.

Măi bădiţă, eu îţi spun:
Ia din viaţă ce-i mai bun,
Răul să rămână-n drum!
De eşti tânăr sau bătrân,
Inimioara-ţi bate-n sân,
Dragostea şi frumuseţea,
Ne alină bătrâneţea.

Şi de-o fi să mor, bădiţă,
Să ne-ngroape ’ntr-o lădiţă,
Să-mi fii bădişor aproape,
S-ascultăm murmur de ape!

Pe drumul de la Buzău

Pe drumul de la Buzău,
A plecat neicuţul meu, măi, măi,
A plecat neicuţa drag
Şi cu dorul m-a lăsat,
Înapoi nu s-a uitat, măi, măi,
A plecat cu doru-n lume
Şi-a uitat neica de mine,

Cui să-i spun neicuţă, zău,
Cât mă arde dorul tău, măi,
N-am cui spune ce trăiesc,
Stau neică şi pătimesc, măi.
Inimioară, inimioară,
Te-aş scoate din piept afară,
Nimic să nu te mai doară, măi, măi.

Mă doare inima, doare
Şi nu-mi găsesc alinare
Cât este ziua de mare.
Păsărică argintie
Spune-i lui neica să vie,
Dacă vrea să mă păzească,
Spune-i să nu zăbovească!

Frunza de s-o scutura,
Mi-oi pierde neică urma,
S-o duce şi dragostea, măi, măi.
S-o duce şi dorul meu,
Pe drumul de la buzău,
De-o să-ţi pară neică rău!

Drag îmi este neica, drag

Drag îmi este neica, drag,
Când te văd seara în prag, of, of,
Când fac ochişorii roată
Şi te văd la mine-n poartă!

Refren 1

Am trecut prin multe-n viaţă, of, of,
Neică, numai să teţin pe braţă

Când e cerul plin de stele,
Tu eşti în braţele mele, of, of,
Seara când e luna plină,
Am cui spune noapte bună.

Refren 2

Am avut pe lângă noi,
Măi neicuţă, oameni răi, of, of,
Care-au vrut să ne despartă,
Pe-amândoi să nu ne vadă.

Refren 3

Nu ne-au vrut neică-mpreună, of, of,
Neică, aibă-n suflet mătrăgună!

Anii au trecut, dar noi,
Îmbătrânim amândoi, of, of,
Părul la tâmple albeşte,
Că aşa-i omul când iubeşte

Refren 4

Ninge-n suflet flori de măr, of, of
Neică, ne-au trecut anii uşor,
Am uitat de lumea rea, of, of,
Neică, noi ne-am trăit dragostea

La arat când am plecat

La arat când am plecat,
Semănând ogorul,
Cu toată lumea din sat
Şi-n suflet cu dorul,
Semănai câmpul cât zarea,
Cât o poţi cuprinde,
Dar de-o dată-mi spune mama
Să aduc merinde.
Să merg pân’ acasă-n sat,
Drumu-i greu şi lung,
Să vin cu mâncare ’ndat’,
Înapoi s-ajung.

Dar când am ajuns pe vale,
Sufletul să-mi trag,
Îl văzui pe Gheorghe-n cale,
Cât mi-era de drag!
M-a privit neica ştrengar,
Coşul l-am scăpat,
Mi-a pus inima pe jar,
Când m-a sărutat,
Am ajuns la mama-n câmp,
Cu mâinile goale,
I-am spus că n-am avut timp,
N-am făcut mâncare.

Am vrut să-i spui mamei multe,
Să mă înţeleagă,
N-am găsit însă cuvinte,
Inima-i beteagă,
Dar mă uit şi vâd în cale,
Pe Ghiorghiţă drag,
Vine badea cu mâncare,
Cât l-am aşteptat,
Cu pui fript şi pâine caldă,
Vinul e din fragă
Şi cât stăm la masă-i spune
Mamei, că-i sunt dragă

M-a luat Gheorghe de mijloc,
Eu eram pierdută:
„Vom merge mândră la joc
Şi vom face nuntă!”

Când vine, cu drag, neicuţa

Când vine, cu drag, neicuţa,
Tremură pe sân bluziţa
Şi-mi spun florile de tei,
Cât i-e dor de ochii mei (bis)
Tremură iarba-n poiană
Şi la dragoste te-ndeamnă.

Tu mă ţii neicuţă-n braţă,
Io-ţi dau gură cu dulceaţă,
Cât ne bucurăm de viaţă,
Iar guriţa ta mă-nvaţă. (bis)
Să păstrez, cât pot, iubirea,
Că ne-aduce fericirea!

Trec zile şi nopţi, la rând,
Eu te port neicuţă-n gând,
Poate-mi plânge inima,
Da-i ascunsă lacrima. (bis)
Numai luna ştie bine
Cât dor duc, neică, de tine!

Tu-mi spui, neicuţă, mereu,
Că-n viaţă de ne-o fi greu,
Gândul tău să fie-al meu
Şi să ne iubim mereu! (bis)
Şi-atunci toate trec uşor,
Când e dragoste şi dor.