5. Plante Anticancerigene Si Retetele Lor
Ilie Tudor
Calatorie pe un deal inflorit, cu o calauza de exceptie: marele savant botanist, prof. dr. Constantin Parvu
Suntem in miezul zilei si razele soarelui necrutator topesc intr-o masa verde-galbuie dealurile din jurul orasului Valenii de Munte. Din milioanele de flori din jurul meu se ridica aburi nevazuti si inmiresmati, care dau atmosferei un iz dulce-amarui. Nici un nor pe cer. Pasarile s-au retras inspre padure si parca timpul si natura s-ar fi oprit in loc sub vipiile necrutatoare. Si timpul meu interior s-a oprit, pentru ca sunt atat de absorbit de explicatiile tovarasului meu de drum, incat uit si de canicula, si de sete, si de mine insumi, transpunandu-ma in lumea fascinanta pe care interlocutorul meu ma ajuta s-o intrevad. Cu cine ma plimb prin campul cu flori? Calauza mea e unul din cei mai mari oameni de stiinta ai Romaniei, laureat al Premiului Academiei Romane pentru uimitoarele sale lucrari de botanica si de fitoterapie, autorul celei mai ample enciclopedii despre plante realizate vreodata, domnul profesor doctor Constantin Parvu. La saptezeci si trei de ani, arsita verii nu-i ridica nici un fel de probleme, se misca dezinvolt, cu o sprinteneala incredibila, merge de la o floare la alta, necontenind cu explicatiile: "Asta este turita mare, cu care se vindeca bolile de ficat, de stomac si de inima; florile acelea galbene sunt ale drobitei, care regleaza activitatea tiroidei si elimina nodulii tiroidieni; roinita asta salbatica are un parfum care elimina durerile de cap si greata in cazul migrenelor". Fiecare frunza si fiecare floricica ascunsa printre firele lungi de iarba are pentru profesor o semnificatie, un rost si o utilizare terapeutica. Este neobosit si abia intr-un tarziu ne retragem la umbra, unde ne odihnim si pot sa-i pun intrebarile pentru care am vrut sa il intalnesc. Intrebari care se refera la un domeniu de maxima actualitate: plantele care combat eficient cancerul. Retetele si micile povestiri care urmeaza apartin in exclusivitate domnului Constantin Parvu si sunt rodul cercetarilor sale etnobotanice si etnoiatrice:
Norocelul
(Sedum telephium )
Este o planta de gradina, cu valente ornamentale, pe care am aflat-o cu 20 de ani in urma, intr-un sat de sub munte, numit Maneciu Pamanteni. Aici s-a intamplat atunci un fel de minune. O femeie de cincizeci de ani, cu un cancer de col ajuns in stadiul al Iii-lea si care nu mai putea fi operata, a fost trimisa acasa sa moara, pronosticandu-se ca mai are doar cateva saptamani de trait. Ea insa s-a vindecat cu o reteta din batrani, in care se folosea radacina acestei plante. Iata cum se prepara leacul: Se scot radacinile plantei din pamant, se spala foarte bine, se piseaza si se pun intr-un borcan de culoare alba, pana se umple pe jumatate, turnandu-se deasupra alcool alimentar de 30-40 de grade, apoi se pune capacul. Se lasa borcanul zece zile la soare, inchis ermetic, agitandu-se zilnic pentru o mai buna extragere a principiilor active. Dupa zece zile, lichidul se filtreaza, iar din preparatul obtinut se ia cate o lingura inainte de fiecare masa, adica dimineata, la pranz si seara. Femeia aceasta, pe nume Filipoiu Ioana, a facut vreme de doua luni acest tratament si s-a prezentat din nou la medic, unde s-a observat o puternica remisie a bolii, cancerul ajungand din stadiul Iii in stadiul I si putand fi operat. Dupa operatie, ea a continuat sa ia norocel si, in final, a invins necrutatoarea boala. La ani de zile dupa acest tratament, cand eu am cunoscut-o, era perfect sanatoasa si in putere.
Cimisirul
(Buxus sempervirens)
Cei mai multi dintre noi trecem zilnic, fara sa stim, pe langa aceasta planta, care este larg folosita si ca gard viu. Putini cunosc insa faptul ca frunzele sale de un verde inchis si pieloase contin un alcaloid, buxenina G2, care are o puternica actiune inhibitoare asupra celulelor canceroase. Reteta care urmeaza este indicata bolnavilor de cancer cu diferite localizari, inclusiv celor cu cancer in faze avansate:
Se recolteaza prin taiere trei sute de grame din varfurile fragede de la cimisir (crengutele cu frunze), si cata vreme sunt proaspete, se taie foarte marunt, ca varza pentru salata. Se pune la macerat aceasta cantitate de planta proaspata, in doi litri de alcool de 30-40 de grade, intr-un borcan ermetic inchis, vreme de 7 zile. Dupa trecerea acestei perioade de timp, se filtreaza amestecul prin tifon, iar preparatul obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare. La inceput, in primele 5-7 zile, se ia cate o lingurita de trei ori pe zi, inaintea meselor principale. Apoi, se administreaza vreme de doua luni, cate o lingura din acest extract, diluata in jumatate de pahar de apa, inainte de masa, de 3 ori pe zi. Are un gust destul de neplacut, insa efectele sale sunt exceptionale. Acest preparat nu numai ca actioneaza pe termen lung ca inhibitor al dezvoltarii formatiunilor maligne, dar confera si o stare imediata (la cateva ore dupa administrare) de bine pacientului bolnav de cancer. Cu acest remediu se trateaza cancerul de piele, cancerul de vezica urinara si de rinichi, cancerul de colon.
Cel mai spectaculos rezultat cu acest preparat l-am vazut in tratarea unui cancer de colon la un batran de 80 de ani, care avea o tumora maligna de marimea unei portocale pe intestinul gros, pe care doctorii nu au vrut sa o opereze, avand in vedere varsta si starea pacientului. El a apelat la tratamentul cu cimisir si, de unde avea un pronostic de viata de maximum doua luni, a trait simtindu-se din ce in ce mai bine. De catva timp, nu am mai tinut legatura cu el si nu stiu cum se mai simte, dar rezultatul obtinut in sine este deja exceptional.
Limba-boului
(Anchusa officinalis)
Este o planta care, administrata intern, impiedica proliferarea diferitelor forme de cancer, impiedica sclerozarea tesuturilor si aparitia uzurii premature a organismului. Am vazut exceptionalele efecte ale acestei plante, chiar pe o cunostinta, doamna S., care a folosit un remediu preparat din frunzele ei pentru tratarea unui cancer genital. Iata cum se prepara limba-boului:
Se recolteaza un kilogram si jumatate de planta intreaga (radacina, tulpina, frunze si flori) si, cat este proaspata, se indeparteaza partile uscate, se spala radacinile, apoi se da prin masina de tocat. Peste aceasta cantitate de planta se adauga trei litri de vin rosu natural si doua kilograme si doua sute de grame de miere de salcam, dupa care intreaga combinatie se amesteca foarte bine cu o lingura de lemn. Se lasa 5-7 zile la macerat intr-un recipient bine acoperit, asezat intr-un loc intunecos, dupa care se filtreaza. Tratamentul se face astfel: in primele cinci zile se ia o lingurita de preparat cu doua ore inainte de fiecare masa, de 3 ori pe zi. Dupa aceste cinci zile se ia tot cate o lingurita, dar cu o ora inainte de masa, continuandu-se astfel tratamentul, vreme de doua luni de zile. Doamna despre care vorbesc, care suferea de cancer genital confirmat prin biopsie, a facut tratamentul cu limba-boului in urma cu 12 ani si traieste si acum, se simte si arata extraordinar.
Rostopasca
(Chelidonium majus)
Este recomandata pentru vindecarea tuturor formelor de cancer, deoarece are o actiune extrem de importanta in tratarea acestei maladii: stimuleaza functia hepatica si dreneaza ficatul, care este foarte solicitat atunci cand tumorile sunt fagocitate in procesul vindecarii. Iata preparatul din rostopasca cu care se obtin rezultate foarte bune in acest sens:
Se iau cinci grame de rostopasca (tulpini si frunze) uscata si maruntita, se oparesc cu un litru de apa clocotita si se lasa apoi sa stea 12 ore sa se infuzeze. Vasul trebuie sa fie smaltuit, pentru ca infuzia sa nu intre deloc in contact cu metale. Este bine ca rostopasca sa se puna seara, la ora sase, la infuzat, si sa fie strecurata la sase dimineata. Imediat dupa strecurare, se pun peste extractul obtinut 200 de grame de miere de salcam sau poliflora, nu de alt fel, si se amesteca bine. Se ia o lingura din acest preparat din ora in ora, de 10-12 ori pe zi, indiferent daca stomacul este gol sau daca este imediat dupa masa.
Cu acest tratament, multi bolnavi de cancer, care nu mai aveau puterea vitala sa lupte cu boala, con-fruntandu-se mereu cu stari de greata, de inapetenta si cu o stare de slabiciune generala, si-au revenit spectaculos.
Ulmul
(Ulmus)
Este o specie de arbore larg raspandita la noi, dar prea putin cunoscuta ca valoare terapeutica. Se foloseste scoarta culeasa de pe ramurile tinere, care au ca semn distinctiv faptul ca frunza se afla la baza, langa petiol, asimetrica. Aceasta scoarta are efecte detoxifiante si depurative foarte puternice, fiind utila intr-o serie de boli de uzura, cum ar fi reumatismul, guta, sclerozarea vaselor de sange. De asemenea, scoarta de ulm este eficienta in tratamentul leucemiei, boala pentru care medicina moderna are prea putine leacuri. Iata cum se prepara:
Se taie ramurile tinere, cu o grosime de maximum un deget, dupa care se curata de coaja cu ajutorul unui cutit (cel mai usor se face aceasta operatiune primavara, cand scoarta nu adera foarte puternic pe tulpina). Coaja astfel obtinuta se usuca si apoi se face din ea un decoct. Se iau 2-3 lingurite de scoarta uscata maruntita si se pun de seara pana dimineata intr-un pahar (200 ml) de apa si se lasa sa macereze pana dimineata, cand se strecoara. Se pune deoparte maceratul obtinut, iar planta ramasa se fierbe in alte doua pahare de apa, vreme de 10 minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza. In final, se combina cele doua preparate, iar extractul complet obtinut se bea pe parcursul unei zile. Tratamentul are cele mai bune efecte daca preparatul se administreaza dimineata, in fiecare zi, vreme de minimum doua luni.
A aparut cea mai complexa lucrare despre plante din Romania. Domnul profesor Constantin Parvu, autorul lucrarii monumentale "Universul Plantelor", care a fost rasplatita cu premiul Academiei Romane si cu alte distinctii internationale, revine cu o noua lucrare, mult mai vasta, pe aceeasi tema: "Enciclopedia Plantelor" - patru volume (dintre care primele trei deja sunt in librarii), insumand mii de pagini, in care se vorbeste pe larg despre aproape toate plantele romanesti, mai mult sau mai putin cunoscute. In aceasta lucrare gasiti nu doar descrierea botanica, compozitia chimica sau alte informatii de specialitate despre plantele de la noi, ci si utilizarile medicale culte sau populare, modul de recoltare si de preparare, credintele populare despre plante si chiar anumite elemente de medicina magica referitoare la anumite specii. Este o carte deosebit de complexa si de folositoare, care ar fi bine sa nu lipseasca din biblioteca iubitorilor de natura si... sanatate.
Leacuri basarabene
Otilia Teposu
Si peste Prut, stiinta batranilor se afla la mare pret.
O parte dintre leacurile populare de mai jos se mai folosesc inca in satele din sudul Basarabiei. Altele au fost inlocuite cu metode si tratamente moderne si au ramas doar in amintirile batranilor. Retetele acestea vechi arata insa cat de diversa era practica medicala traditionala si cata incredere aveau batranii in terapiile naturale, in leacurile preparate, de cele mai multe ori chiar de ei insisi, din ceea ce le era la indemana, din ceea ce natura le oferea. Si aceasta este inca o dovada a legaturii de nezdruncinat dintre oameni si locul in care vietuiesc.
Pentru "junghi la cap"
(dureri de cap) in caz de raceala sau gripa
Se punea un galbenus de ou crud pe moalele capului si apoi o compresa cu rachiu. In caz de febra mare galbenusul se cocea si tragea toata temperatura. Daca s-a copt, se arunca si se punea o alta compresa proaspata, pregatita ca mai inainte.
Pentru dureri de cap dupa betie
Se infasura capul intr-un stergar inmuiat in apa rece. Cand acesta se incalzea, se inmuia din nou in apa rece. Cu cat apa era mai rece, cu atat rezultatele erau mai bune.
Se punea gheata sfaramata pe frunte.
Pentru dureri de gat
Se razuiau "cartoafe" (cartofi), se stropeau cu otet si se intindeau pe o basma care se lega strans in jurul gatului. Se facea frectie cu otet pe spate si pe maini. Otetul scotea febra si calma durerile gripale. In cazul copiilor, otetul se amesteca cu apa.
Pentru "galci"
(amigdale inflamate)
Se inmuia degetul aratator in zahar "mascat, mazarat" (tos) si se "calcau" (apasau) galcile. Cand bolnavul avea si febra, i se facea frectie cu untura nesarata de capra.
Pentru stari gripale
si pneumonii
Se face frectie pe tot corpul, "de la picioare si pana la ceafa", cu o alifie care se obtine astfel: se bat bine 2 oua crude cu 250 ml esenta de otet. (Se foloseste numai esenta de otet, nu otetul simplu.) Amestecul se tine la intuneric 14 zile si apoi se amesteca bine cu untura de capra.
Se face frectie pe spate cu gaz dublu rafinat, se infasoara apoi bolnavul intr-un cearceaf umed si se acopera bine.
Se faceau "arixiti" (crestaturi superficiale facute de-a lungul muschilor spatelui, de-o parte si alta a sirei spinarii, cu o lama sterilizata inainte. Crestaturile se faceau pe verticala si nu trebuia sa fie mai mari de 1 cm. Daca din crestaturi iesea sange si apa, insemna ca bolnavul a depasit stadiul mai grav al bolii. Peste "arixiti" se punea o compresa umeda rece. Bolnavul transpira mult si compresa se inmuia periodic in apa rece. Nu oricine stia sa faca "arixiti". Erau numai cateva babe in fiecare sat care se pricepeau la asa ceva. Metoda era aplicata mai ales la adulti. Numai in cazuri foarte grave, ca ultima solutie, se folosea in cazul copiilor.
Se puneau ventuze pe spate, trecute prin flacara, dupa ce pielea a fost dezinfectata. Ventuzele se tineau pana intr-o jumatate de ceas, apoi se scoteau. Pielea spatelui se ungea cu untura de capra si bolnavul se infasura intr-un cearceaf umed.
Pentru tuse convulsiva
Se bea cateva zile la rand lapte cald de magarita.
Cand iti curge sange din nas
Se tine o mana ridicata in sus si se pune o compresa rece sau gheata la baza nasului.
"De najat"
(pentru dureri de urechi)
Se lua o carpa de bumbac, neaparat de culoare albastra, se rasucea in forma de sul. I se dadea foc la un capat. Cenusa care se forma prin arderea bumbacului se punea calda in urechea bolnava. Cel mai bine este ca bolnavul sa stea culcat cu urechea bolnava in sus si cenusa sa cada direct in ureche din bumbacul aprins. Cand a cazut destula cenusa in ureche, Baba care facea astfel lecuirea trebuia sa spuna si vorbele acestea: "Ttt! Sa fie de leac/si Babii de-un colac."
Pentru lecuirea copiilor sugari
agitati, raciti sau deocheati
Se lua un fir de ata din scutecul cu care era infasat copilul. Se punea impreuna cu un fir de canura (lana de culoare rosie) si se legau cu ele o crenguta de busuioc si o "stibla de mei" (o crenguta ) din matura cu care se matura in gospodarie. Se inmuia legatura astfel facuta in agheasma descantata si i se dadea copilului sa bea de trei ori din agheasma. Apoi copilul era intors in pat si culcat cu capul unde inainte i-au fost picioarele. Apa care a ramas se arunca pe un caine sau pe un alt animal din gospodarie. Daca acesta se scutura insemna ca se va lecui copilul. Daca animalul nu se scutura insemna ca pruncul este deocheat si atunci se chema o baba priceputa sa-l descante.
Pentru dureri de burta si
intoxicatii alimentare
Femeile pregateau in fiecare primavara urmatorul leac: se luau nuci verzi (inainte sa li se intareasca coaja) si se taiau in feliute. Peste ele se turna rachiu si se lasa amestecul la intuneric 2 saptamani. In acest timp se agita din cand in cand vasul in care erau. Cine avea dureri de burta sau stare de greata dupa o mancare mai grasa, sau nu foarte proaspata, bea cate un paharel din rachiul astfel preparat.
"Cand era buricul scuturat din opinteli"
(in caz de hernie)
Se culca bolnavul pe spate cu genunchii ridicati, stransi la piept si cu calcaiele lipite de corp. Dosul bolnavului trebuia sa fie mai sus decat capul. Eventual se punea pe o perna sau pe o patura mai groasa. Cu degetul mare invelit intr-o batista curata se apasa bolnavul pe buric si se rasucea "in directia soarelui" (in sensul acelor de ceasornic), timp de 1-2 minute. Apoi se lasa o pauza si se mai repeta de 2-3 ori aceeasi operatiune.
Se legau intr-o batista 2-3 linguri de sare grunjoasa si se punea pe buricul bolnavului. Peste batista cu sare se puneau cateva scame de bumbac inmuiate in spirt. Acestea se aprindeau si deasupra lor se punea repede un borcan cu gura in jos. Gura borcanului trebuia sa fie lipita de piele. Arzand scamele, se face vid in borcan si acesta functioneaza ca o ventuza, atrage intestinele revarsate prin hernie. Borcanul se lasa 30 de minute, apoi se lua si pielea se ungea cu ulei. Cu cat hernia era mai mare, cu atat borcanul trebuia sa fie mai mare.
Pentru dureri de stomac
Bolnavul lua 1 ou crud proaspat pe care il amesteca bine cu un pahar mare de rachiu. Dupa ce bea amestecul, nu mai manca nimic timp de cateva ore, cel putin pana la amiaza.
In caz de dureri de rinichi
Se cumparau "numaidecat" (neaparat) 5 kg de grau. Nu se folosea grau din productia proprie, pentru ca leacul n-avea efect. Graul se fierbea in vin rosu si se punea apoi intr-o "torba" (saculet, plasa care se leaga la gura). "Torba" se punea in dreptul rinichilor si se lasa cat mai mult acolo.
Se mananca miez de seminte de bostan crude.
Se bea ceai din cozi de cirese.
Nu se pune sare in mancare.
Pentru reumatism
Se fac frectii pe locurile dureroase cu gaz in care s-au pus la macerat ramuri de liliac salbatic.
Se fac frectii cu fiertura din radacini de boz.
Se maseaza articulatiile dureroase cu gaz in care s-au macerat timp de 2-3 saptamani flori galbene de calomfir.
Se bea mult ceai de coada-soricelului.
Se ungea locul cu untura de sarpe, care se obtinea astfel: se prindea sarpele, se omora si se agata de o creanga, la soare, in gradina. El se usca si din el se scurgea untura care trebuia adunata cu grija.
Pentru tratarea ranilor provocate
de taieturi si loviri cu metale
Se unge rana cu gaz, apoi se pune deasupra frunza de aloe taiata in doua. Inainte, cand pamantul era curat, pe rani se presara tarana uscata. Acum nu se mai foloseste leacul acesta. Se pun comprese cu frunze de patlagina, frunze grase de la "floarea de taietura".
Pentru bube dulci
Se ardeau boabe de bobi sau fasole si se pisau marunt. Apoi se amestecau cu ulei prajit de floarea-soarelui sau bostan si se puneau pe locul bolnav.
Leacuri populare cu STRUGURI
Elena Josan
Putina istorie
De mii de ani, vita-de-vie simbolizeaza rodul: viata imbelsugata, sanatate si noroc. Viticultura a fost printre primele ocupatii de pe pamant. Cele mai vechi urme de vin se gasesc pe cioburile unui vas de ceramica gasit in sapaturile arheologice in Iran. Varsta lor se apropie de 7500 de ani. Sumerienii produceau 10 feluri de vinuri albe si rosii, in urma cu 5500 de ani. Gustul dulce al strugurilor a fost cunoscut si in Palestina, Babilon, Assiria, de unde negustorii fenicieni duceau vin in Sicilia, Sardinia, Africa, Cipru si sudul Frantei. Soldatii din armata romana, lasati in tarile cucerite, plantau viile in garnizoanele lor. Asa s-a raspandit viticultura in Franta, Germania si Elvetia.
In Romania, vita-de-vie e cunoscuta inca din mileniul III inainte de era noastra, iar pe vremea lui Burebista devenise asa de raspandita si populara, incat celebrul rege al traco-dacilor a ordonat din motive morale distrugerea ei, ceea ce n-a insemnat ca strugurii si vinul au disparut din Carpati.
Disectia unui bob de strugure
"Sa fiti sanatosi", spun oamenii cand ridica un pahar de vin. Intr-adevar, din pamant, soare si ploaie, strugurii acumuleaza o cantitate imensa de substante necesare pentru sanatatea si vitalitatea noastra.
* Bobitele dulci - sunt pline de apa pura care se apropie, prin componenta, de cele mai bune ape minerale. In sucul strugurilor sunt dizolvate microelemente care favorizeaza metabolismul (molibden, titan, rubidiu, cobalt, nichel, vanadiu, iod, brom, flor), altele care intaresc peretii vaselor sanguine si muschiul cardiac (potasiul, magneziul), iar fierul, prezent in cantitati mari, ajuta sa prevenim sau sa tratam anemia. Strugurii curata bine rinichii, impiedica formarea pietrelor, curata intestinele. Sunt o arma naturala importanta in tratamentul astmului bronsic, al tuberculozei si bolilor sistemului cardio-vascular. Specialistii in dietologie afirma ca in struguri se gasesc substante care favorizeaza procesul de slabire, cu toate ca ei contin si glucoza.
* Samburii de strugure - sunt la fel de sanatosi ca boabele. Cu ajutorul lor se reglementeaza metabolismul si se combat inflamatiile. Cel mai mare folos aduc samburii organismului obosit si imbatranit. Daca dantura nu permite sfaramarea samburilor in dinti, ei pot fi rasniti, impreuna cu samburi de mar, si inghititi cu putina apa.
* Sucul de struguri. Proprietatile sale terapeutice sunt egale cu ale laptelui matern si ale mierii de albine. Un pahar de suc baut de dimineata ne incarca cu energie pentru o zi intreaga. O multumire deosebita trebuie sa-i aduca sucului din struguri persoanele afectate de ateroscleroza, aritmie, edem cardiac si dispnee, pentru ajutorul oferit inimii si vaselor sanguine, pe care le curata de depuneri de colesterol, intinerind organismul si protejandu-l de infarct miocardic. Persoanelor bolnave de guta sucul le ajuta sa elimine acidul uric, care impiedica functionarea normala a articulatiilor. Pentru tratarea disfunctiilor aparatului locomotor, se recomanda folosirea soiurilor cu bobite de culoare verde si galbena.
Sucul are si efect antibacterian, mai ales cand e preparat din struguri necopti. Folosit in cazuri de raceala scade febra, iar gargara cu suc actioneaza rapid si eficient. Se foloseste si in tratarea tusei, deoarece favorizeaza eliminarea de sputa din bronhii si trahee.
Sucul din struguri verzi se recomanda persoanelor predispuse la alergie.
Tratamente cu struguri
Nu conteaza ce metoda de tratament va alegeti, cu struguri sau suc de struguri, important este sa cunoasteti unele reguli de baza. Astfel:
* O cura dureaza nu mai putin de o luna.
* Zilnic se mananca 2 kg de boabe dulci. Daca ati ales tratamentul cu suc, incepeti cu 1 1/2 de pahar in prima zi, si apoi adaugati zilnic 70-80 ml, in asa fel ca la sfarsitul primei saptamani, cantitatea consumata sa ajunga la 3 pahare pe zi. Sucul se bea in trei reprize, cu 2 ore inainte de masa, sau la acelasi interval dupa masa.
* In timpul curelor, se renunta la produse afumate, conservate in otet, muraturi, mancaruri grase si legume crude, cu celuloza aspra. De asemenea, e bine sa nu consumati lapte, bere, apa minerala si alte fructe. Nu sunt recomandate cantitatile mari de suc persoanelor predispuse la diaree, diabet, obezitate, ulcer stomacal si duodenal.
Boli interne
* Copii cu deficiente in dezvoltare, anemici. Se recomanda tratamentul cu struguri, timp de o luna. Dimineata, pe stomacul gol, se mananca un strugure dulce, de marime medie. Cu 2 ore inainte de pranz, se mananca inca un strugure, apoi altul, la 3 ore dupa pranz. Dupa consumarea strugurilor, gura se clateste cu apa calda, in care se poate adauga si putin bicarbonat de sodiu, pentru protectia smaltului dentar. Copiii devin mai sanatosi, li se imbunatateste vederea, nu se mai imbolnavesc des.
* Tromboflebita cu edem. Un pumn de frunze de vita-de-vie se fierbe 3-5 minute, in 3 litri de apa. Cu fiertura obtinuta se fac bai la picioare. Daca faceti procedura zilnic, toata vara sau toamna, se intaresc peretii vaselor sanguine, se imbunatateste circulatia sanguina. Procedura are si un rezultat mai putin asteptat: buna dispozitie o sa va insoteasca pretutindeni.
* Stres, depresie. Ca ziua dvs. sa fie plina de optimism, incercati o reteta originala. Tocati 7 frunze de vita-de-vie de culoare rosie, turnati 500 ml de apa fierbinte si infuzati-le 30 de minute, de preferat in termos. Se bea cate o cana dimineata, apoi una la pranz.
* Ochii obositi, cu roseata. Se spala cu tampoane imbibate in ceai din frunze de vita. Stramosii nostri tratau afectiunile oculare cu picaturi de vita-de-vie taiata primavara.
* Herpes. Daca pe buze au aparut primele semne de herpes, tamponati-le cu jumatate de bobita de strugure sau tineti pulpa fructelor apasata pe locul bolnav 10-15 minute. Basicuta inestetica si dureroasa dispare intre timp.
* Obezitate. Supraponderalilor li se recomanda o zi de dieta cu struguri. 2 kg se impart in 5 portii si se mananca in timpul zilei. Strugurii vor curata excelent ficatul si intestinele. Nu se simte oboseala si deprimarea, stari ce apar des in perioada de infometare.
FRUMUSETE
* Masca pentru fata. Strugurii curata bine pielea, o hidrateaza si intaresc capilarele. Cateva bobite albe se taie in jumatati si se sterge pielea fetei si a gatului cu ele. Dupa 15-20 de minute, fata se spala cu apa rece.
* Pilozitate. Bunicile noastre incercau sa stopeze cresterea excesiva a parului pe fata, frecand pielea cu suc de agurida.
PASTRAREA STRUGURILOR
Struguri conservati
* La borcan: Cateva borcane de sticla se sterilizeaza si se usuca perfect. Pe fundul lor se pun radacini proaspete de hrean, bine spalate si taiate bucati potrivite. Apoi se umple borcanul cu boabe de struguri (se poate si in amestec cu boabe de agrise). Inchise ermetic, borcanele se pastreaza la rece.
* La butoaie: Intr-un butoi de lemn se pun 3 kg de radacini de hrean, la 40 kg de struguri. Butoiul se infunda si se tine la 10-12gr.C, iar in ianuarie, se coboara in pivnita la 1-2gr.C.
* Struguri murati. Se aleg struguri semicopti, cu gust acru-dulce, se pun intr-o galeata si se toarna peste ei saramura obtinuta din 3 lingurite de zahar si o lingurita de sare, la fiecare litru de apa. Deasupra strugurilor se pune o farfurie potrivita si o greutate. Strugurii trebuie sa fie tot timpul acoperiti de lichid, care se adauga dupa necesitate. Peste 3-4 saptamani, muratura este buna pentru consum.
* Marinata de struguri. Se prepara din 500 g zahar, o lingura sare, 7 bobite de piper negru, 5 bucati de cuisoare, o bucatica de scortisoara, 1 1/2 pahar de otet de 9% si un litru de apa. Se aleg struguri cu pielita groasa, se spala bine, se taie in ciorchini mai mici si se pun in borcane, peste care se toarna marinata rece. Borcanele se pun apoi intr-un vas mai mare cu apa rece, astenut cu un prosop gros. Vasul se pune pe foc, se aduce pana la fierbere si se lasa pe foc 5-6 minute. Apoi se da deoparte, se acopera cu capac.
Tratamente cu seminte
Elena Josan
Inainte sa se transforme in plante verzi, semintele contin energii uriase
Reteta magica pentru alungarea bolii si a batranetii
In colectia mea de informatii adunate de la vindecatori populari, care pastreaza inca in amintire leacuri si remedii stravechi, exista o metoda mai putin obisnuita de intrebuintare terapeutica a semintelor, care aminteste de practicile medicinei magice. Primavara, cand se imbolnavea un vindecator al satului, el transmitea semintelor informatii despre afectiunile care il deranjau, pentru ca in procesul de dezvoltare, plantele sa fie saturate cu substantele necesare pentru vindecarea personalizata. Se folosea urmatoarea procedura: semintele uscate se tineau in gura, nu mai putin de 9 minute, pe urma se strangeau intre palme, timp de 30 secunde, palmele deschise se apropiau de gura si se sufla pe seminte, apoi 30 de secunde se tineau sub razele soarelui, in timp ce vindecatorul statea cu picioarele goale pe pamantul unde urma sa planteze semintele. Pentru ca efectul terapeutic sa fie si mai mare, gaurile pentru seminte se faceau cu degetele picioarelor si se scuipa saliva in fiecare adancitura. Odata bagate-n pamant, semintele se udau peste 3 zile (in nici un caz in ziua plantarii). Dupa incoltire, in timpul cresterii, se "comunica" cu plantele, iar in zilele cu luna plina, planta trebuia "mangaiata", trebuia sa fie atinsa. Plantele crescute in felul acesta se foloseau nu numai pentru vindecare, dar si pentru intarzierea imbatranirii, cresterea capacitatilor mentale, aduceau linistea sufleteasca, ajutau sa se renunte la vicii. In felul acesta "alimentul devine medicament...".
Reteta siberiana cu petrol lampant
La inceputul secolului XX, vracii rusi din Siberia foloseau petrolul lampant, care patrunde usor in piele, pentru diverse metode de tratament. Ca sa nu se irite pielea, petrolul se amesteca cu ulei de floarea-soarelui nerafinat, in proportie 1:5. In amestec se incorpora pulbere din diferite seminte rasnite (in conformitate cu afectiunea pacientului). De exemplu: pentru vindecarea bronsitei cronice, a amigdalitei, faringitei si sinuzitei se prepara o pasta groasa, vascoasa, din seminte de lamai nu prea coapte, pisate si rasnite bine, amestecate cu petrol si ulei. Cu aceasta pasta se frictiona zona organelor respiratorii - cosul pieptului, spate, zona amigdalelor, sinusuri etc.
Pentru obtinerea rezultatelor dorite, trebuie folosite seminte de plante din natura (maces, mar paduret, calin, pin, catina, ienupar, stejar, paducel, scorus-de-munte etc.), mult mai bogate in microelemente si metale rare decat plantele cultivate, din ce in ce mai sarace in elemente vitale. Explicatia e simpla: fiecare planta, in procesul de vegetatie, absoarbe din pamant peste 50 de elemente, pe cand agricultorii folosesc anual ingrasaminte cu cel mult 5-6 elemente, si acelea obtinute pe cale chimica, straine pentru organismele vii.
SEMINTELE DE DOVLEAC
Dietologii din Japonia pun semintele de dovleac (bostan) pe primul loc in tabelul produselor alimentare, deoarece ele contin 36-52% grasimi, vitamine, microelemente si, mai ales, zinc. Semintele de bostan previn sau lupta cu prostatita, cu constipatia si balonarea, sunt diuretice, intaresc muschiul cardiac si rinichii, ajuta la cresterea parului, elimina metalele grele din organism.
Pentru bolile enumerate se prepara "laptele de bostan". Un pahar de seminte se piseaza bine (ideal - intr-un vas de lut), pe parcurs se adauga - putin cate putin - 3 pahare de apa clocotita. Se strecoara, se stoarce bine terciul si se bea lichidul obtinut de trei ori pe zi, cate 1/2 de pahar, inainte de masa.
Ceai de bostan: O alta varianta, la fel de eficienta: doua lingurite de seminte rasnite se infuzeaza in 2 pahare de apa clocotita (de preferinta in termos). Se bea cate un pahar, de doua ori pe zi.
In caz de limbrici (viermi intestinali), se prepara un amestec din 30 g de seminte crude de bostan, cu pielita verde pastrata neaparat, 50-60 ml de apa si o lingurita de miere de albine. Se administreaza pe nemancate, cate o lingurita, timp de o ora, pana se consuma toata doza. Peste 3 ore, se bea un preparat purgativ, peste 30 minute se face o clisma. Pentru copii, doza de seminte este urmatoarea: 10-12 ani - 15 g, 5-7 ani - 10 g, 3-4 ani - 7,5 g; 2-3 ani - 3-5 g.
In cosmetica semintele de bostan se folosesc pentru imbunatatirea si improspatarea culorii tenului. Semintele crude se piseaza bine, se amesteca cu apa clocotita (1:10) si se fierb pana se obtine o pasta omogena care se aplica pe fata pentru 15-20 minute si se spala cu apa calduta.
SEMINTELE DE SUSAN
Cu ajutorul susanului, Ali-Baba deschidea in poveste usile dupa care se aflau comorile ("sezam" este denumirea susanului in limba araba). Semintele de susan contin vitaminele A, B, C, E.
Pentru intarirea si curatirea organismului, se consuma cate 15-20 g de pulbere preparata din seminte, cu putina apa, de trei ori pe zi, cu 10-15 minute inainte de masa.
Arsurile se trateaza cu un terci din seminte de susan rasnite si apa. Se schimba pansamentele de 2-3 ori pe zi, pana la vindecarea arsurilor.
Daca doriti sa va imbogatiti organismul cu vitamine si minerale, va recomand sa preparati un inlocuitor de sare. Se amesteca 5 linguri seminte de susan, cu 3 linguri seminte de in si 2 linguri de alge marine rasnite. Daca nu aveti alge marine, le puteti inlocui cu o lingura de sare de mare, prajita in prealabil intr-o tigaie uscata. Amestecul se pastreaza intr-un borcan inchis bine.
SEMINTELE DE MARAR
Hipertensiune, dureri de cap provocate de ateroscleroza, insuficienta coronariana cronica: 2 linguri de seminte de marar pisate se oparesc cu 500 ml apa clocotita si se infuzeaza intr-un termos timp de o ora. Se strecoara si se bea cate 100 ml lichid cu 30 minute inainte de masa, de 3-4 ori pe zi.
Artroza si imbunatatirea digestiei: o lingura seminte de marar pisate se infuzeaza in 250 ml apa clocotita timp de doua ore. Se bea cu cate 15-20 minute inainte de masa.
Insomnie: 5 linguri de seminte de marar rasnite sau pisate se amesteca cu 500 ml vin rosu tare (grad ridicat de alcool), se pun pe foc mic 7-10 minute, se infuzeaza o ora si se strecoara. Se beau cate 1-2 linguri, cu 30 minute inainte de culcare.
Insomnie, nervozitate. O lingura de seminte de marar se infuzeaza in 300 ml apa clocotita timp de 30 minute, apoi se adauga peste apa pusa intr-un lighean. Se fac bai de picioare, cate 30 minute, de doua ori pe saptamana.
Glaucom: peste o lingurita seminte de marar rasnite, se toarna 250 ml apa clocotita, se pune pe foc intr-un vas si se aduce pana la punctul de fierbere. Se ia de pe foc si se tine la infuzat o ora. Se consuma cate 50 ml, de patru ori pe zi, inainte de masa, timp de 21 de zile. Dupa o pauza de 10 zile, tratamentul se repeta.
Bronsita, raceala, hipertensiune. Zilnic se consuma cate o lingurita de seminte de marar (pisate sau rasnite) amestecate in ceai sau apa calda. Le puteti amesteca si cu cartofi fierti sau le puteti presara pe o felie de paine.
Incontinenta urinara (la orice varsta). O lingura de seminte de marar se infuzeaza 2-3 ore in 250 ml apa clocotita. Lichidul se pune in termos sau intr-o sticla invelita intr-o plapuma. Se bea toata cantitatea, o data pe zi. Durata tratamentului depinde de gravitatea si vechimea afectiunii.
SEMINTELE DE IN
Conjunctivita: o lingurita seminte de in se infuzeaza 15 minute in 50 ml apa clocotita. Apoi se piseaza pana ce apare un mucilagiu (lichid cleios). Se strecoara si se foloseste pentru spalarea ochilor, de 2-3 ori pe zi.
Urcior. Se incalzesc pe o tigaie uscata seminte de in, se leaga intr-o batistuta si se aplica pe locul bolnav pentru 5-7 minute. Se repeta de 5-6 ori.
Bronsita cronica. Un expectorant bun se obtine din 1/2 lingurita de seminte de in rasnite, care se agita 15 minute, in 150 ml apa. Se strecoara si se bea cate 2 linguri de 3-4 ori pe zi.
Gust amar in gura. Se prepara pulbere din seminte de in. O lingura de pulbere se pune in 200 ml apa clocotita, si se amesteca bine. Se bea cate un pahar dimineata si seara, inainte de masa, timp de 2-3 saptamani.
ALTE LEACURI CU SEMINTE
O alta metoda pentru scaderea tensiunii. Seara, inainte de culcare, se iau 2 boabe de fasole de culoare neagra, se pun in adanciturile de dupa lobul urechilor (cate una la fiecare ureche). Cu degetele se apasa pe lobi 15 minute. Procedura se repeta dimineata, dar si in timpul zilei.
Edeme renale si/sau cardiace, procese inflamatorii, guta, reumatism: o lingura de fasole facuta pulbere (maruntita sau rasnita) se acopera cu 250 ml apa clocotita, se fierbe pe baie de aburi 30 minute, apoi se infuzeaza 10 minute si se strecoara. Se beau cate 2 linguri, de trei ori pe zi, dupa masa.
Insuficienta cardiaca: de 2-3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa, se consuma cate o lingurita de seminte de patrunjel facute pulbere. (Este contraindicat persoanelor cu afectiuni renale!)
Colecistita. Semintele verzi de artar (care nu au capatat culoare galbena) contin elemente care imbunatatesc functionarea colecistului, a ficatului, a canalului cistic. Semintele se usuca la umbra sau la intuneric (nici intr-un caz la soare), se rasnesc bine. Pulberea obtinuta se administreaza cu 20 minute inainte de masa, cate 1/2-1 lingura (conform cu greutatea corporala a pacientului). In timp, dispar durerile in zona ficatului, creste pofta de mancare.
Bronsita cronica cu tuse. O lingura seminte de fenicul se infuzeaza 10 minute, in 250 ml apa clocotita. Se bea de doua ori pe zi cate 1/2 de pahar, inainte de masa.
Bronsita cu dispnee. Jumatate de pahar de ovaz, amestecat cu 2 litri de lapte, se fierbe inabusit, la cuptor, timp de doua ore. Se bea cate un pahar inainte de culcare, in decurs de 14 zile.
Insomnie. Inainte de culcare, se mesteca bine in gura o lingurita de seminte de mac.
Lipsa de iod. Se mesteca bine 8 seminte de mar, care contin doza zilnica de iod.
Dureri de dinti. Se mesteca o lingurita de seminte de mustar, pe partea unde se afla dintele bolnav.
Arsuri la stomac cu regurgitare (ragaiala). Zilnic, se mesteca dimineata, 3 boabe de mazare uscata, inmuiate 8-10 ore in putina apa.
Cistita. Se mesteca si se inghite o lingura de mac, o data pe zi.
Potenta si prostata. Se amesteca 3 linguri seminte de pepene galben, 3 linguri seminte de dovleac si 5 linguri miere de albine. Se folosesc semintele crude, pisate sau maruntite in rasnita de cafea. Se consuma cate o lingura de amestec pe zi.
Hemoragii uterine. O lingura de seminte de pepene verde se piseaza, adaugand pe rand, 3 linguri de lapte. Se consuma de 5-6 ori, la fiecare ora.
Curatarea organismului, reglarea tensiunii. Se spala seara 2 linguri de orez si se lasa pana dimineata in 750 ml apa. A doua zi, se aduce lichidul pana la punctul de fierbere si se lasa 7 minute pe foc. Apa se arunca, iar orezul se mananca fara sare, dimineata pe stomacul gol, dupa care 3 ore nu se mai mananca nimic. Cura dureaza 21 de zile, in care se renunta la fumat, alcool, alimente sarate si foarte condimentate (cu ardei iute, piper negru). Se imbunatateste functionarea ficatului si a rinichilor, de asemenea si a articulatiilor. Se recomanda ca o asemenea curatare sa se faca de doua ori pe an.
Pete pigmentare. In tratamentele populare se folosesc semintele de la mai multe plante:
a) Seminte de patrunjel: 100 g seminte se macereaza in 500 ml tuica, timp de 14 saptamani. Se tamponeaza locurile cu pete cu maceratul obtinut. In acelasi timp, se consuma in stare proaspata, frunze si radacini de patrunjel.
b) Faina de soia se amesteca cu lapte, astfel incat sa rezulte o masa de consistenta mustarului. Se aplica pe fata 30 minute si se spala cu apa calda.
c) Peste 1/2 pahar de migdale se toarna 200 ml apa clocotita, se acopera si se lasa 7-10 minute. Se strecoara si se dau samburii prin masina de tocat, apoi se amesteca terciul obtinut cu zeama stoarsa dintr-o jumatate de lamaie. Se aplica o masca si se tine pe fata 30 minute, apoi se spala cu apa de migdale.
Cancer, pietre la rinichi, afectiunile ficatului. Se aleg stafide mai mari si se introduce in fiecare cate o boaba de piper negru. In prima zi se mesteca bine si se inghite o stafida, a 2-a zi se mananca doua stafide si tot asa, pana se ajunge la 10 stafide umplute cu piper. Se repeta procedura, dar de data asta in descrestere, pana se ajunge la o stafida.
Vindecarea ranilor, escarelor si a ulcerului varicos. Se prepara un unguent dintr-o lingura de pulbere de seminte de ridiche neagra si 3 linguri de unt proaspat. Locul afectat se unge de 2-3 ori pe zi si se acopera cu un pansament steril.
In caz de eczeme, micoze, echimoze semintele de ridiche rasnite se amesteca cu putina apa clocotita, ca sa obtineti o pasta. Se intinde pe o bucata de bumbac, se acopera cu un strat de tifon si se aplica pe locul bolnav, pentru 20-30 minute. Procedeul se repeta de 2-3 ori pe zi.
Litiaza renala. Se prepara pulbere din seminte de morcov, care se consuma cate 1g, de trei ori pe zi. Sau se infuzeaza si se tin in termos, 3 linguri de seminte de morcov, in 600 ml apa clocotita, timp de 8 ore. Se strecoara si se bea lichidul fierbinte, cate 200 ml de trei ori pe zi.
Durerile in gat provocate de raceala se amelioreaza cu 1/4 de pahar de seminte de rodii fierte in 250 ml apa. Se bea lichidul fierbinte.
Leacuri ciobanesti din Marginimea Sibiului
Ilie Tudor
Leacuri povestite de Babu Nitu din Gura Raului.
Intr-o zi insorita de vara, mi-am lasat biblioteca intesata de carti, mi-am lasat calculatorul, Internetul si am plecat la... specializare, pe Valea Cibinului, in judetul Sibiu. Nu, acolo nu exista vreun institut medical celebru, ci... un baci batran si intelept, cunostinta mai veche a revistei noastre, Babu Nitu al lui Stef. "Babu", in zona Sibiului, este un apelativ care arata respectul, stima cu care cei tineri li se adreseaza celor batrani si intelepti. Iar la 83 de ani impliniti in aprilie, Babu Nitu nu este doar unul din cei mai varstnici ciobani din Gura Raului, ci si cel mai intelept dintre ei, sfetnic neintrecut in toate pricinile vietii si, mai presus de toate, un geniu al medicinei satesti. Insa inainte de a-l asculta pe Babu Nitu vorbind, trebuie sa va spun cate ceva despre drumul strabatut pana la el, o adevarata calatorie catre culmile inverzite ale Cibinului.
Vara, Babu Nitu nu-i de gasit niciodata acasa, in sat. La anii sai, urca inca singur la munte, unde-i sunt oile. Asa ca a trebuit sa ajung sus la stana, ceea ce inseamna vreo treizeci de kilometri de urcus, pe drum forestier noroit si serpuit printre paraie. Iar dupa drumul acesta, incepe un drumeag de padure, pe care nu se mai poate trece cu nici un fel de masina. Asa ca am luat-o la urcus cu piciorul printr-un codru de brazi, pe alocuri doborati de vanturile napraznice, deschizand privelistea fascinanta a crestelor muntelui Cindrel, cu iezerele si varfurile inca acoperite de gheata si de zapada. Nu stiu unde e stana, dar latratul cainilor ciobanesti care imi adulmeca urma imi arata directia. Ma indrept catre ei, cu curaj si cu o bata zdravana in mana, pana cand ma trezesc inconjurat de vreo zece dulai. Semn bun ca am ajuns la tinta, dar si riscul de a fi facut petice. Singura solutie: sa strig cu putere, ca sa auda ciobanii si sa ma scape din coltii lor. Din fericire, vin repede si-mi deschid calea spre Babu Nitu, pe care il gasesc, cum altfel?, in exercitiul functiunii: mulge oile. Tarcul se afla chiar in inima padurii, sub niste brazi uriasi, care abia lasa razele soarelui sa patrunda. Ii spun cine sunt, de-unde vin, si desi a mai dat interviuri pentru revista noastra, ma incearca in dinti, ca pe galbeni: "Pai noi sedem toata ziua la stana, nu stim nimic. Dumneavoastra care veniti de la oras stiti, cu siguranta, mai multe, si poate ne invatati si pe noi." Daca treci peste mandria de orasean "invatat" si perseverezi, intr-un tarziu, calcandu-si parca pe inima, Babu Nitu incepe sa mai spuna cate ceva, mai degraba intrebandu-te: "Dar lemnul lupului il cunoasteti? Creste, ia asa, pe langa campuri";"Brusturele trebuie sa-l stiti, face la vremea aceasta ca un puf alb pe langa paraie". Daca ai rabdare si raspunzi fara tafna, ascultand si mai ales intreband, ai sansa ca Babu Nitu sa se dezlege in cele din urma la vorba, sa te bata pe umar si sa te poarte cu sine spre lumea fabuloasa a leacurilor populare din Marginimea Sibiului. O adevarata initiere, care te duce pe potecile intunecoase si umede din padure, dar si pe plaiurile pastorale insorite, acolo unde sute si sute de plante si ierburi asteptau, parca, sa fie chemate de glasul lui Babu Nitu, dezvaluindu-si puterile. Sute si sute de plante, multe din ele necunoscute, dintre care am ales cu greu si cu parere de rau, doar pe cele mai cunoscute si mai usor de gasit.
Retete din farmacia muntelui
Rasina de brad
"Domnule, sa stiti de la mine ca cel mai bine ii sa te stii cu un mestesug. Ia, eu am invatat de la cei mai batrani ca mine mestesugul la buruienile de leac. Si eu n-am ras de nimene dintre cei batrani care stiau leacuri vechi, ba m-am dus si-am intrebat si am furat meserie cat am putut. Ca meseria asta se fura, nu se invata asa, in scoli. Ca in scoli ii numa teorie, da la cei batrani ii practica, cum se spune. Ma duceam si spuneam: "Babule, invata-ma si pe mine la ce ii buna iarba asta, la ce ii buna ailalta", ba ma duceam si spuneam ca ma doare aici sau acolo si sa ma invete ce sa fac. Si poate nu ma durea, dar asa am invatat. Ca fecioru meu ii veterinar si nu vrea sa stie decat de injectii, dar aici, la stana, daca se imbolnaveste o oaie sau un om, cu ce-i mai faci injectie? Si apoi, si la injectie - poti sa bagi tu mana in foc ca ce-i pus acolo-i bun? Vedeti, bradul acela de care va rezemati ii plin de rasina. Daca un om sau un animal se betegeste la un picior, ceva, atunci luati rasina din asta, o puneti pe din doua cu seu de oaie si le topiti impreuna la foc domol, dupa care le lasati la racit. Cu unsoarea care ramane, ungeti lovitura sau vanataia si numaidecat se vindeca, mai repede decat cu doctoriile de la oras. Daca-i rana cu sange, atunci se pune rasina in rachiu tare si se lasa la dospit, si cu leacul asta se spala rana, care se inchide si se vindeca fara sa coaca. Pentru reumatism, rasina se incalzeste tare, dar nu cat sa arda pielea, apoi se pune pe ciocurile dureroase de la picioare si maini. Dupa ce se pune rasina se leaga pe deasupra cu panza si se tine asa cam la vreo jumatate de zi. Se pune leacul acesta in fiecare zi, vreme de o luna - doua, si ciocurile se topesc, ca rasina de brad ii leac puternic. Multi oameni o scapat cu rasina de brad de doctori si de operatii grele."
Ghintura
(Gentiana asclepiadea)
"In ziua de azi, oamenii se iau care mai de care la intrecere si beu, pana nu mai pot. Ba, parca o inceput muierile sa be mai mult ca barbatii, si dupa aceea, ii ajung pe toti durerile de ficat. Si vin la mine si se roaga: "Ajuta-ma, Babule, ca nu mai pot. Mi-or zis doctorii ca nu mai stiu ce sa-mi faca.". Vara, eu ma duc ia, acolo, pe muchia muntelui, unde vezi dumneata ca sa termina padurea, si mai e ici-colo cate un petec de zapada. Acolo gasesc ghintura. Ii de mers cale de o zi, dar in fiecare an ma duc. Si iau doua-trei radacini, si mai pun si vreo doua-trei buruieni: cateva frunze de rostopasca, zece fire de patru-frati, o radacina de osul-iepurelui. Pe toate le pisez si le pun intr-un litru de rachiu si le las sa stea asa, vreo doua saptamani, la soare. Din leacul asta ia omul cate 2-3 linguri pe zi si se vindeca numaidecat, de toate boalele de ficat. Numai ca trebuie sa manance cu socoteala: fara prajit, fara multa osanza, mai mult din ce da campul si lapte."
Vascul
(Viscum album)
"Trebuie ca-l stiti: il vedeti iarna cum sta in copacul golas. De la distanta, zici ca-i asa, un cuib, numai cand te apropii, vezi ca-i tufa si sta in copac, verde tot anul, nu-i cad frunzele. Si-s mai multe feluri de vasc: de par, de prun, de salcie, de plop, de mar. Cel mai bun e cel de pe par. Pe asta il dau eu la diabet - ia omul si piseaza frunza uscata si pune cate o lingura rasa la cana, dupa care il lasa sa stea vreo zece ceasuri si-l bea. Se beau cate doua-trei cani din acestea pe zi si se vindeca diabetul. Doctorii zic ca nu-i leac pentru diabet, dar este. Tot pentru diabet se mai ia frunza de afin si frunza de dud, cu care se face fiertura si se bea o litra-doua peste zi. Multi oameni care or luat vasc si fiertura asta nu le-o mai trebuit dupa aceea doctorii de diabet. Tot vascul de par luat in apa ii bun pentru inima, la palpitatie si naduseala (ischemie cardiaca cu tulburari respiratorii - n.r.), si pentru tensiune. Da pentru tensiune, vascul trebuie luat multa vreme, asa, cam la vreo cateva luni, in fiecare zi. Cum ii acuma, vara, caldura asta inadusitoare, se iau si trei cani cu vasc pe zi."
Branca-ursului
(Heraclea sphondyllium)
"Creste asa, inalta de un stat de om, pe marginea paraielor, si are o frunza mare si crestata. Apoi, eram la oi, cu inca un cioban, si la cal i-o sarit o potcoava. L-am pus pe cioban sa-l tina ca sa-l potcovesc la loc, da el nu l-o tinut bine, iar calul m-o lovit, ia aici in genunche, de m-o sagetat durerea pana in cap. Eram singur in munte cu acel cioban, si de durere ma tavaleam pe jos si nu stiam ce sa fac. Apoi am coborat la parau si am gasit frunza de asta, de branca-ursului. Mi-am adus aminte de ce mi-o zis un om de la mine din sat si am luat doua-trei frunze, le-am pisat un pic pe o piatra, acolo, si mi-am legat genunchele cu ele. In cateva ceasuri, durerea m-o lasat ca luata cu mana, iar dupa trei zile, abia daca mai aveam o umflatura si deja puteam merge. Acuma nu se mai vede semn deloc, si la optzeci de ani, urc la stana, in munte, ca un flacau de douazaci. Dar daca nu erau frunzele acelea, ajungeam mai mult ca sigur la spital, si nu se stie daca azi mai puteam merge bine. Mai inspre august, cand floarea de la branca-ursului da deja in samanta, se ia samanta si se piseaza si se da la om, barbat sau femeie, care nu poate sa aiba copii."
Muschi de brad
(Usnea barbata)
"Cum vedeti colo, pe brad, muschiul acela care-i ca o panza, asa, care atarna pe ramuri, acela-i spune muschi de brad. Si se culege cand ii vremea mai uscata, ca astazi. Dupa cules, se pune in pod sau in tinda sa se zvante bine. Apoi se marunteste si se pune in cizme, printre degetele de la picioare, contra oparelii care apare la cei care umbla mult incaltati si transpira (boala piciorului de atlet n.r.). Pentru arsura de soare si orice alte arsuri, se pune fiertura facuta din patru linguri la litru, ca sa nu coaca (sa nu se infecteze) si sa se vindece repede si fara semn urat. Iarna, se face gargara cu fiertura asta fierbinte, ca sa nu se ia raceala din gat. La tusea din plumoni (plamani) se da celalalt muschi, de piatra, care numaidecat scoate rautatea din ei."
Steregoaia
(Veratrum album)
"Ea creste nalta, pe aici pe langa stana. Iti vine pana la brau, daca nu si mai bine, iar frunza-i lata si face un soi de floare alba. Apoi, trebe mare grija cu ea, ca-i cam otravitoare - oaia sau vita daca o manca, apoi ii bai mare. Si la om la fel. Dar daca stii s-o folosesti, e cel mai bun leac pentru cei care nu se pot opri din baut. O venit la mine mai multe femei, ca au feciori care beau pana nu mai stiu de ei si stau mai mult la carciuma decat la camp sau in munte cu oile. Apoi una, saraca, o ameninta fecioru ca sa-i dea bani de carciuma, ca altfel o bate. Si o ajuns la mine cu lacrimi in ochi si i-o fo frica sa nu afle baiatul ca vreau sa-l dezvat, ca poate m-o bate si pe mine. I-am zis ca am eu optzeci de ani, dar sunt in putere, si daca ii ceva, il izghesc de pamant, de nu sa vede. Si am invatat-o sa puna ia, asa, o lingura-doua, nu mai mult, de radacina pisata de steregoaie in damigeana cu vin si sa-l lese sa beie de acolo, cat o pofti. Apoi, numai ce-o baut de acolo, ca l-o apucat un rau de la stomac si-o varsat tot, de nu se mai putea opri. Si dupa ce o mai patit asa de cateva ori, nu i-o mai trebuit bautura. S-o dus si prin doctori sa vada ce are si doctorii i-o zis ca de la vin si de la rachiu i se trage. Si asa o sila de la stomac il apucase, ca numai ce-i zaceai de bautura, ca-i venea rau. Si s-o lasat de baut."
Muschiul de piatra
(Cetraria islandica)
"No, cu multi ani in urma, m-am chert (m-am pierdut) in munte, pe o ploaie si o ceata deasa de s-o tai cu cutitul. Eram cu inca un tovaras si am incurcat potecile, de-am ajuns tocma doua muchii de munte mai incolo decat varful acela care-l vedeti la asfintit. Si era o pustietate, de nu vedeai tipenie de om, si ploaia se intetea de ziceai ca s-or lasat norii pe pamant, si venea de acuma si seara. Numa ce-am auzit noi asa, ca prin vis, talangi de oi, si ne-am indreptat intr-acolo, unde-am gasit un cioban sangur cu turma in munte. Si ne-o primit el cum o putut, ca era si el ud si lemnele erau ude, de nu putea face focul. D-apoi, tremuram cu totii de acuma si, daca nu faceam ceva pe frigul acela, sigur ne-mbolnaveam de plumoni (plamani), ca nu te joci cu raceala din munte, cand ploua si trage racoarea. Am facut eu focul cum am stiut de la un batran, cu muschi de brad si inca un lemn, apoi am pus sa se faca o fiertura de muschi de piatra ce-aveam in desaga. Muschiul de piatra ii cel dintai leac de pe pamant pentru boalele de plumoni. Creste, ia asa, ca o blana pe pietre, mai sus de o mie opt sute de metri, ca lui ii place la aer curat. Il desprinzi de pe piatra cu cutatul, il lasi sa se usce si dupa aceea faci fiertura cu el. Pui vreo jumatate de lingura la o cana de apa si nu-l lasi sa dea in clocot, ci numa-l lasi sa se opareasca. Cu leacul asta ne-am scapat noi atunci de raceala la plumoni. Si cati oameni or venit la mine, care nu putea scapa de tuse, care cu plumonii betejiti de la tutun ori cu tuberculoza, cu totii or scapat cu muschi de piatra. Se poate face si asa, ca plamadeala in rachiu, si ii si mai bun. Orice raceala la plumoni se lecuieste cu fiertura sau cu plamadeala in rachiu de muschi de piatra. Cu vreo cativa ani in urma, o venit la mine un neamt, ca are nevoie de muschi de piatra si sa-i arat eu in munte unde-l gaseste. Si eu n-am vrut sa-l duc pe neamt, ca ce treaba are el sa cheleasca muntii nostri de muschi de piatra. Eu de unde sa mai iau dupa aceea, daca-l culege el, tot. D-apoi, mi-o spus ca vine cu elicopteru si ma duce pana in varful muntelui, numa sa-i arat. I-am spus: "Ce-mi trebuie mie, om batran, sa atarn ca cioara pe cer? Mai bine ma duc eu cu piciorul si-ti aduc si trimiti dumneata om si-i dau cat iti trebuie". Si asa am facut, ca eu ajut omul la nevoie, dar nu sa vina straini si sa ne ia noua tat-tat."
Leurda
(Allium ursinum)
"Are gustul ca usturoiul si creste mai in jos, inspre padurile de la deal. Nu ii planta din aceasta aspra de munte, ii mai blanda. Oamenii ii manca frunzele asa, pe paine, sau cu mamaliga, si ii buna si la inima, si la rinichi. Dar cea mai buna ii pentru cei care li s-a miscat la cap (tulburari psihice - n.r.). Se iau multa vreme frunze de aiurda (leurda), proaspete sau pisate, si omul scapa de problemele cu capul, ca-i buruiana care ajuta la nervi si-i linisteste. Toti care nu pot dormi, care-i indeamna mintea catra cine stie ce nenorociri ar trebui sa incerce aiurda, inaintea pastilelor care cine stie ce mai fac acolo la cap. Si la cei care se betegesc cu nervii, odata cu batranetea, ii buna aiurda. Pe mine m-o invatat asta un om de dincolo de munte, de prin Arges, unde sunt paduri pline cu aiurda, si-mi aducea si mie, intr-o vreme, sa mai dau la cate un om necajit. Frunza de aiurda se pune pisata in miere de albine, cata miere atata iarba, apoi se da cate 6 linguri pe zi, vreme de cateva luni. Pare ca-i gluma ce va spun, da multa lume o scapat de nacaz cu leacul asta."
Cinci degete
(Potentilla reptans)
"O sa va arat iarba asta, chiar aici, langa coliba noastra. Are asa, o floare galbena, si frunza marunta, marunta, ca nu-i spornica deloc la cules. Eu am invatat s-o folosesc proaspata, abia culeasa, contra junghiurilor la rarunchi (colica renala) si la maruntaie (colica biliara sau crampe abdominale). O culeg cu tot cu frunza si floare, o pisez bine pe un lemn, si dupa aceea o presar cu sare. Direct unde-i durerea o pun si deasupra pun o carpa si o blana de oaie ca sa tina caldura. Ca luata cu mana se duce durerea. Daca o fierb in apa sau o plamadesc in rachiu, o dau contra pantecaraiei (diaree) si pentru tot felul de rautati la mate (infectii si inflamatii intestinale)."
Stevia stanelor
(Rumex alpinus)
"Stevia asta numai pe locul unde-i stana sau unde o fost stana creste, si-i de mare ajutor pentru ciobani. Multe oi ar muri de incurcatura de mate, daca nu ar fi buruiana asta. Se ia radacina, care se lasa la soare, si dupa aceea se da pisata. Si la om ii buna. Oamenii incuiati la mate (constipatie) iau radacina asta de stevie, care numaidecat isi face treaba. Se da cate o lingura de radacina pisata, ori la cei care-s mai slabi, se da o jumatate de lingura sau chiar un sfert. Tot radacina de stevie pisata se da si la cei ce or stat in spitale, cu ficatul, ca scoate rautatea din maruntaie."
Laptele
"Ca-i de vaca ori de oaie, cand ii proaspat muls, cald, laptele ii mai bun ca un medicament. Se da la pruncii care cresc stramb (rahitism), ori pentru cei prea firavi, ca sa se intareasca. Si la oamenii care mai tot timpul sunt cu raceala se da seara lapte din asta proaspat muls, iar de dimineata si la amiaza li se da sa bea zer. La cei care-s miscati la cap si nu pot dormi noaptea, din cauza ca le bazaie tot felul de ganduri in cap de alunga somnul, tot laptele ii bun. Se bea, ia asa, o cana de lapte cald, proaspat, inainte de culcare, si dupa aceea doarme de nu stie cand a cazut in somn. Si se mai face, pentru cei ce nu pot dormi, frectie la cap cu otet de poama (otet de mere). De unde incepe parul, de la frunte, si pana la ceafa se face frectie cu otet in toata seara, si omul poate dormi linistit, ca se risipesc grijile si amaraciunea."
Borsul, Otetul si Zeama De Varza
Ilie Tudor
Trei leacuri de limpezit sarbatorile. Retetele de sanatate pe care le vom prezenta in continuare nu sunt mentionate in nici un tratat clasic de medicina, in schimb sunt folosite de sute de ani in popor, cu un succes extraordinar.
Trasatura lor comuna? Sunt acre! Cu cat mai acre, cu atat mai pregatite sa curete bine si repede balastul enorm cu care ne incarcam organismul de sarbatori (cenusile arse ale bunatatilor pe care le inghitim). Modeste si foarte eficiente (se afla la indemana si nu costa aproape nimic), borsul, otetul si zeama de varza sunt trei alimente banale in aparenta, dar uluitoare prin calitatile lor.
Borsul
Se obtine in principal din taratele de grau, adica din coaja boabelor de grau, care este extrem de bogata in vitamine din complexul B (B1, B2, B6, B12), in calciu si magneziu, precum si in oligoelemente, cum ar fi zincul sau seleniul. Adaugati la aceasta colectie de vitamine si minerale faptul ca borsul dobandeste in urma procesului de fermentatie si o serie de acizi organici si de enzime, si veti obtine un tablou complet al acestui remediu, care este un adevarat elixir pentru intregul organism. In mod traditional, in medicina populara romaneasca, borsul - foarte putine alte natiuni europene il cunosc - era folosit ca remediu de "prim ajutor" pentru o sumedenie de "neplaceri" care apareau la vreme de sarbatoare. Neplaceri la fel de actuale si in vremurile de azi, pe care le puteti combate dupa urmatorul program:
Betia - borsul are proprietatea - greu de explicat de medicina moderna - de a trezi din betie. O doza-soc de doi litri de bors, bauta pe parcursul a una-doua ore, reda acuitatea simturilor, ajuta la redobandirea echilibrului, duce la recapatarea in buna masura a capacitatii de a judeca.
Mahmureala - este eliminata consumand dimineata un litru de bors si apoi, pe parcursul zilei, band bors in loc de apa. Pentru o mai mare eficienta a tratamentului, se va manca pe parcursul zilei respective ceva mai des, insa in portii mici, iar inainte de fiecare masa, se va consuma obligatoriu bors.
Migrena - apare adesea in timpul sarbatorilor, din cauza excesului de hrana si/sau de bautura, din cauza statului prelungit in casa, ori din cauza reactivarii unor probleme biliare etc. Practic, s-a constatat ca durerile de cap insotite de greata sau vertij cedeaza daca bem pe parcursul unei zile un litru de bors. Asociati acestei terapii si cateva frictionari usoare cu otet de mere pe tample si iesiti neaparat cate doua ore pe zi la aer curat. Rezultatele nu vor intarzia sa apara.
Glicemia crescuta - este un fenomen care apare frecvent de sarbatori, la cei care sunt mari amatori de dulciuri. Pentru a nu da complicatiile specifice diabetului, poate fi combatuta cu doua remedii traditionale: bors si ceapa cruda. Daca aveti probleme cu glicemia, consumati mari cantitati din cele doua alimente pe timpul sarbatorilor.
Durerile de ficat si de bila - se bea pe stomacul gol, cu un sfert de ora inainte de fiecare masa, cate o cana de bors. In medicina populara romaneasca, pentru o mai mare eficienta, se punea in cana de bors si putin praf de pelin.
Pentru a slabi rapid - se face un tratament pe cat de putin complicat, pe atat de eficient: zilnic, vreme de o saptamana, consumati un preparat obtinut din jumatate de litru de bors proaspat, doi litri de apa de izvor, zeama de la o lamaie si trei linguri de miere. Toate componentele se pun intr-un vas si se amesteca bine, pana la totala omogenizare, dupa care se trage in sticle care insa nu se vor pastra la rece, ci la temperatura camerei. Se consuma cei aproape trei litri de preparat pe parcursul unei zile. Efectele curei le veti putea constata in scurt timp.
Otetul de mere
La fel ca si borsul, preia in buna masura calitatile materiei prime din care a fost obtinut, in cazul de fata merele, fructe foarte bogate in potasiu, mineral esential pentru functionarea normala a unor sisteme importante din organism (cardio-vascular, nervos). Otetul de mere contine practic toate mineralele esentiale si oligoelementele prezente in fructele din care a fost obtinut. El este bogat in potasiu, magneziu, calciu, fosfor, sulf, siliciu si fier. Cura cu otet de mere este recomandata mai ales celor care au lipsa de potasiu in organism, prezenta mai ales in cazul regimurilor de slabit hiperproteice, adica bazate in principal pe carne. Or, in timpul sarbatorilor, produsele din carne sunt, din pacate, baza hranei, ceea ce, atat pe moment, cat si pe termen lung, creeaza probleme in lant organismului. Sa vedem, in continuare, cum putem rezolva aceste probleme cu ajutorul otetului de mere.
Ingrasarea - pentru a ne incapea hainele si dupa ce trec sarbatorile, putem face in fiecare zi un tratament simplu si cu o eficienta destul de mare: dimineata, cand ne trezim, bem pe stomacul gol un pahar de apa de izvor, in care au fost dizolvate doua lingurite de otet de mere. Apoi, pe parcursul zilei, dupa fiecare masa, vom bea o jumatate de pahar de apa in care am adaugat o lingurita de otet de mere si doua lingurite de miere.
Pofta de mancare prea mare - este reglata cu o cura deloc complicata, dar cu efecte foarte puternice: inainte de fiecare masa, oricat de imbelsugata sau saraca, se inghit doi catei de usturoi, pisati impreuna cu o lingura mare de otet si putina apa. Este un preparat nu foarte rafinat ca aroma, insa cu un efect deosebit. Ar mai fi de retinut ca aceasta cura, destul de dura pentru tubul digestiv, nu se face mai mult de sapte zile la rand, urmate de sapte zile de pauza.
Digestia dificila - luati, inainte si dupa masa, cate un sfert de pahar de apa, in care a fost diluata o lingurita de otet. Otetul stimuleaza salivatia, secretia de sucuri gastrice si mareste peristaltismul tubului digestiv. De asemenea, imbunatateste metabolismul lipidelor, substante care sunt cel mai dificil de digerat si asimilat.
Intoxicatia alimentara - apare adesea pe timpul sarbatorilor, din cauza pastrarii indelungate a unor alimente usor alterabile sau din cauza folosirii la prepararea mancarurilor a unor ingrediente necorespunzatoare, perisate. Daca va confruntati cu aceasta problema, incercati sa evacuati rapid toata hrana nedigerata din stomac, inghitind apa calda cu sare si eliminand-o prin voma. Apoi, dupa ce asteptati o ora, puteti face urmatorul tratament: beti in reprize un litru de apa de izvor sau plata, in care ati dizolvat in prealabil patru linguri de otet.
Durerile de cap - mai ales cele care apar ca o consecinta a unor probleme hepato-biliare sau a excesului de mancare se trateaza intern cu otet de mere, din care se iau 2 lingurite nediluate in putina apa. Extern se fac frictionari ale tamplelor si ale bazei craniului (deasupra cefei) cu otet de mere. O metoda populara, care uneori da rezultate surprinzator de rapide, este inspirarea vreme de cinci minute a vaporilor de otet, deasupra unui vas.
Doua aplicatii externe cu otet de mere
Oboseala de dupa noptile nedormite se "scoate" cu frectii blande cu otet ale umerilor, cefei, toracelui si a zonei fruntii. Acest tratament dureaza 15-30 de minute si va fi urmat obligatoriu de un dus, dupa care va veti simti proaspeti si in forma.
Febra musculara de dupa eforturile fizice, cu care corpul nu este obisnuit (cum ar fi o noapte intreaga de dansat sau o drumetie prelungita), se trateaza cu masaje blande si prelungite cu otet a grupelor musculare afectate. Cele mai bune rezultate se obtin daca amestecam patru linguri de otet cu cincizeci de picaturi de ulei volatil de menta si aplicam acest preparat pe zonele afectate.
Moarea de varza
Este zeama rezultata dupa scurgerea verzei murate. Cu alte cuvinte, este un extract 100% natural din varza, imbogatit cu fermenti si enzime (principii active) provenite de la plantele aromatice (telina, marar, ardei iute, hrean) puse in muraturi. Din pacate, moarea de varza a fost destul de putin studiata de catre stiinta, desi cu siguranta va veni vremea cand si ea va declansa o mica revolutie in lumea medicamentelor naturale. Pana atunci, va prezentam cateva gaselnite ale medicinii populare romanesti, referitoare la utilizarea de sarbatori a acestui remediu, nu foarte grozav ca miros, dar extrem de sanatos:
Apetitul excesiv - se poate regla si cu ajutorul moarei de varza. Se beau inainte de fiecare masa cate 2 pahare de moare (nu mai putin, deoarece in doze mici si medii, moarea de varza este, din contra, un stimulent al apetitului).
Constipatia - 3-4 pahare de moare de varza stimuleaza digestia, deblocheaza eliminarea si ajuta la dezintoxicarea traiectului digestiv. Acesta este si motivul pentru care, in multe sate romanesti, in timpul meselor traditionale de Craciun si de Anul Nou se serveste moare de varza din belsug, inainte de felurile de mancare mai grele, precum si la sfarsitul ospetelor. De asemenea, prin stimularea tranzitului intestinal, este un foarte bun remediu pentru a slabi in mod natural.
Ficatul marit - este o problema care apare frecvent, mai ales la bolnavii hepatici cronici, in urma meselor imbelsugate de sarbatori. In medicina populara romaneasca, aceasta problema se trateaza cu jumatate de litru de moare de varza, bauta dimineata pe stomacul gol, si cu un litru de ceai de sunatoare baut pe parcursul zilei.
Sensibilitatea la frig - prin continutul sau de vitamine si enzime, precum si datorita faptului ca mareste tensiunea arteriala, moarea de varza stimuleaza circulatia sangelui si, implicit, favorizeaza incalzirea corpului, inclusiv a extremitatilor (maini, picioare). Se consuma zilnic 1-2 pahare de moare de varza.
LEACURI RUSESTI
Tulburari ale sistemului nervos
Aceste tulburari au motive foarte diverse, atat nervoase, cat si functionale, si fiecare caz trebuie diagnosticat precis, inainte de urmarea unui tratament. Unii practicanti ai medicinii populare rusesti erau foarte buni psihologi si hipnotizatori, in afara priceperii lor in botanica. Fiecare saman folosea sugestia, adesea insotita de muzica tamburinei, la tratarea tulburarilor nervoase, si aceste practici sunt studiate astazi la uni-versitatea din Irkutsk.
Urmatoarele metode terapeutice erau aplicate cu succes in toate cazurile de tulburari nervoase:
1. O frectie zilnica cu apa sarata (o lingurita la 470 ml apa) era considerata utila in cazurile de epuizare nervoasa.
2. O data sau de doua ori pe saptamana, pacientul trebuia sa-si inmoaie haina de noapte in apa sarata si sa se culce imbracat cu ea (haina era, fireste, stoarsa), stand acoperit pana la uscarea ei. Apoi, trebuia s-o dezbrace, sa se stearga si sa se culce imbracat in rufe uscate. Procedeul se spunea ca este util impotriva acceselor de melancolie.
3. Decoctul de floarea-soarelui. Planta era considerata ca avand numeroase proprietati curative. In Rusia, frunzele si semintele erau folosite in bolile sistemului nervos, la bronsite, faringite si afectiuni pulmonare.
O lingura de seminte si una de frunze tocate se fierb in circa 950 ml apa timp de o jumatate de ora. Se strecoara si se raceste. Se poate indulci cu miere. Doza: 15 picaturi, de trei ori pe zi, in toate cazurile de tulburari nervoase. Tratamentul poate fi urmat pe timp nelimitat.
4. Lotiune de usturoi cu lapte: un catel de usturoi se sfarama bine si se fierbe intr-un pahar cu lapte. Se bea fierbinte. Se spune ca opreste spasmele nervoase si accesele de nervi.
5. Ceai din 5 plante pentru tulburari nervoase. Toate ingredientele pentru acest ceai se gasesc sub forma uscata, in magazinele de plante medicinale: 1 parte radacina de valeriana, 1 parte de frunze de menta, 1 parte flori de musetel, 1 parte chimen (Carum carvi), 1 parte busuioc (Ocimum basilicum). Doza: 1 lingura de amestec la un pahar de apa clocotita. Se infuzeaza 15-20 de minute, se strecoara. Se beau dimineata si seara, cate 1/2 pahar. Se recomanda pentru spasme nervoase intestinale.
6. Bai cu flori de levantica. Aproximativ 750 g flori proaspete de levantica sau 200 g flori uscate, legate intr-un saculet de tifon, se pun intr-o baie calda. Aceste bai sunt utile la toate bolile sistemului nervos, ca si in tulburarile reumatice.
7. Bai cu seminte de chimen. Au un efect calmant. Aproximativ 750 g seminte de chimen se fierb in 4 litri de apa, cam 20 de minute. Se strecoara lichidul intr-o baie fierbinte. Cantitatea de fiertura poate fi micsorata, cand se fac bai numai la picioare.
8. Tonic siberian pentru copiii nervosi. Daca nervozitatea copilului nu este cauzata de vreo boala sau tulburare organica, este recomandata urmatoarea formula: 1 parte flori de musetel, 2 parti radacina de nalba mare (Althaea off.), 2 parti radacina de lemn-dulce, 2 parti de ovaz. Se fierb 2 lingurite din acest amestec intr-un pahar de apa, se strecoara. Se poate indulci cu miere. Doza: de 2-3 ori pe zi, cate o lingura. Tratamentul poate fi continuat cat timp este necesar.
Nota: in general, copiii nu trebuie tratati fara supraveghere medicala. Copiii mici iau jumatate din doza de mai sus.
9. Ceai pentru iritabilitate si insomnie. Talpa-gastei (Leonorus cardiaca) - 2 parti, seminte de chimen - 1 parte, izma (Mentha piperita) - 2 parti, trifoi de balta (Menyanthes trifoliata) - 2 parti, radacina de valeriana - 1 parte, seminte de chimen - 1 parte. O lingura de amestec se infuzeaza timp de 20 de minute intr-un pahar cu apa. Se bea in timpul zilei si seara, inainte de culcare, cate un pahar. Util contra surescitarii nervoase, iritabilitatii si insomniei.
10. Ceai contra insomniei. Radacina de valeriana - 2 parti, flori de musetel - 3 parti, seminte de chimen - 3 parti. Se prepara si se bea ca si cel de mai sus. Util in insomnie de tip nervos. Se poate adauga miere dupa gust.
11. Bai - pentru pacientii cu inima sanatoasa se recomanda bai calde, ca fiind calmante.
a. Bai cu ace de pin: se fierb o ora 450 g ace si conuri de pin, in 4 litri de apa. Se lasa sa infuzeze 12 ore, se strecoara. Extractul bun are culoarea cafenie, mai mult decat verzuie. Se toarna intr-o baie calda. Repetat in fiecare seara, acest tratament intareste sistemul nervos, avand efecte foarte bune si asupra bolilor reumatice si musculare.
b. Bai cu radacini de valeriana. Proportiile si prepararea, ca mai sus. 4 litri de amestec strecurat la o baie calda are efect asupra tulburarilor nervoase, inclusiv insomnia.
Tratamentul icterului (hepatita)
Hepatita era vindecata de practicienii rusi in urmatorul fel: in primul rand, bolnavului i se administra o doza mare de laxativ si era pus la regim strict - fara grasimi, condimente, iar ca lichid se bea numai lapte smantanit.
Daca se manifestau dureri, se amestecau o jumatate ceasca de ulei de masline, 4 pahare de sifon, 1 lingurita de sare. Se lua o jumatate de lingura de amestec cu 1/2 ceasca de apa fiarta si racita, dimineata, inainte de masa. Medicamentatia este valabila si pentru piatra la vezica sau boli ale aparatului digestiv.
Remedii specifice:
1. Radacina pisata de pelin (Artemisia vulgaris) - 1/2 lingurita, de doua ori pe zi, de obicei adaugata in apa.
2. Infuzie de troscot (Polygonum bistorta). O lingura plina de planta uscata, la o ceasca de apa clocotita, acoperita timp de 30 de minute, apoi strecurata. Se bea calda, 2-3 cesti pe zi.
3. Se adauga flori de galbenele (Calendula officinalis), la bai calde. 150 g flori uscate, fierte timp de 30 de minute intr-o galeata cu apa, se strecoara in cada de baie.
O alta metoda neobisnuita a dat rezultate bune, in special la copii. O bucata de hartie galbena, inmuiata in ceara de albine topita, facuta cornet si introdusa intr-o palnie. Gatul palniei se plaseaza pe ombilicul pacientului. Hartia curata se aprinde in partea de sus, arde incet, iar cand flama ajunge aproape de ombilic, palnia se indeparteaza. Se spune ca aceasta metoda atrage fierea la ombilic si ramane acolo. Hartia trebuie sa fie neaparat galbena.
Tuberculoza
Un remediu siberian
Se prepara pe baza urmatoarelor ingrediente: 1,100 kg miere din flori de tei, 1 pahar aloe taiata marunt, 1/2 pahar ulei de masline, 26 g crengi de mesteacan, 13 g flori de tei.
Metoda de tratament: amestecati intr-un vas mierea, adaugati aloe si le fierbeti timp de 10 minute. In acelasi timp, fierbeti crengile de mesteacan si florile de tei in 2 pahare de apa, 2-5 minute. Lasati mierea si celalalt amestec sa se raceasca, apoi adaugati in miere apa in care au fiert crengile de mesteacan si florile de tei. Adaugati si uleiul de masline. Se pastreaza la loc racoros si se scutura inainte de intrebuintare.
Doza: o lingura, de trei ori pe zi.
Un alt remediu contra tuberculozei si anemiei
Acest remediu a fost recomandat de catre practicienii rusi in cazurile de anemie, epuizare sau slabire fizica si tuberculoza in primele faze:
Se folosesc urmatoarele ingrediente in cantitati egale: slanina de porc topita, unt nesarat, miere, cacao concentrata.
Aceste ingrediente se pun intr-un vas smaltuit si se lasa la foc mic, amestecandu-se continuu. Cand amestecul incepe sa fiarba, se indeparteaza de pe foc, se raceste si se pune in borcane. Se pastreaza la loc racoros si la intuneric. Nu se lasa la temperatura scazuta care sa favorizeze inghetul.
Doza: o lingurita intr-un pahar fierbinte de lapte, de la 3 la 5 ori pe zi. Acesta este un medicament excelent pentru anemie, in special daca sunt semne de un inceput de tuberculoza.
Nota: intrebuintarea acestui medicament cauzeaza deseori constipatie. Pe timpul tratamentului, este recomandat sa se consume cat mai multe fructe si suc de fructe.
Orbire pe timp de noapte
Aceasta problema este intalnita la cei care nu-si protejeaza ochii de zapada orbitoare in timpul iernii, in special la vanatori si la cei care pun capcanele.
Practicienii siberieni au un remediu radical pentru aceasta. Se fierbe ficat de pui, vaca sau miel, iar pacientul va sta deasupra vasului in care acesta fierbe, cu ochii larg deschisi. Pentru ca aburul sa nu se imprastie, pe capul pacientului se va pune o carpa sau un tifon. Fiecare tratament va dura 15 minute, dupa care vederea va reveni. Un tratament maxim de trei ori pe zi era suficient si in cazuri mai grave.
Hemoragii nazale
* Se taie in doua o ceapa cruda si se aplica pe ceafa cu partea taiata. Sangele se opreste repede.
* Pentru a opri hemoragiile nazale, in Rusia se folosea urmatorul remediu "simpatic". O mica cheie de fier era legata cu un fir de lana, iar aceasta se lega de gatul pacientului, astfel incat cheia sa ajunga intre omoplatii acestuia. Sangele se oprea imediat. Cei care aveau asemenea hemoragii in mod obisnuit erau sfatuiti sa poarte cheia in permanenta asupra lor. Iata relatarea unui medic: "Incredibil, dar adevarat. Am fost martorul acestei intamplari. Unui bun prieten al meu, cand avea 18 ani, a inceput sa-i curga sange din nas. Faptul se intampla la intervale destul de apropiate. Medicii n-au putut sa faca nimic pentru a-l ajuta. (Aceasta se intampla cu 50 de ani in urma.) El a fost perfect vindecat, de cand a inceput sa poarte aceasta cheie de fier, si niciodata nu i s-a mai intamplat sa-i curga sange din nas. Acest remediu este simplu si merita sa fie incercat. In mod sigur nu poate produce nici un rau".
Urcior
Este din cauza inflamarii unei glande lacrimale, dar poate fi si cauzat de expunerea la curent sau frig a ochilor. Unii oameni sunt predispusi la astfel de situatii.
In Rusia tratamentul este urmatorul:
* comprese calde cu infuzie de musetel si acid boric (nu foarte concentrat).
* urciorul se dizolva daca este frecat cu picaturile de apa de pe un geam curat, formate de aburi, de trei ori pe zi.
Iata si cateva remedii "simpatice". Acestea trebuie puse in aplicare imediat ce urciorul a aparut:
a. in jurul urciorului se roteste verigheta de nunta de cateva ori, apoi ochiul este sarutat (de sot sau sotie). Urciorul dispare peste noapte.
b. se leaga la mana (in zona pulsului) o ata rosie de lana, dar la mana opusa ochiului cu urcior.
c. se pune putin sulf intr-un mic saculet de lana. Acesta se poarta legat de gat 24 de ore. Urciorul va disparea in acest timp.
"Bunica mea are artroza"
Cititor Formula AS
(Raspuns pentru Luminita Papuse -
Montreal, F. As nr. 620)[/sapou]Va recomand tratamentul cu gel cu sare de Bazna, care se utilizeaza cu rezultate foarte bune in terapia externa a reumatismului degenerativ si articular, spondiloze si artroze, sechele musculo-articulare post-traumatice. Gelul se aplica zilnic pe zonele afectate si se maseaza usor. Se acopera zona cu o folie impermeabila, lasand gelul sa actioneze circa 30 de minute. Se spala apoi cu apa calduta. Pentru relatii suplimentare sunteti rugati sa sunati la telefon 0269/38.13.95 - dupa ora 16 sau 0744/61.34.82, 0727/30.89.49.
Teodor Abramiuc - Medias
(Raspuns valabil si pentru d-na Maria Solomon - Buhusi, "Ajutati-ma sa scap de ameteli", F. As nr. 612)
Cei din Bucuresti isi pot procura flacoanele cu gelul cu sare de Bazna de la Magazinul cu produse naturiste aflat in cadrul Complexului Minis din Titan, langa magazinul "Convenabil" (Aleea Barajul Sadului nr. 9Ca, program: luni-vineri: 8-20, sambata, duminica: 8-14, relatii la dr. Adrian Oprea).
"Sufar de colon iritabil pe fond nervos"
(Raspuns pentru Marian Dragne -
Vancouver, Canada, F. As nr. 636)
Pentru afectiunea dvs. este necesar sa va protejati organismul de stres, sa evitati situatiile conflictuale, sa nu fiti ingrijorat, sa nu aveti teama, sa fiti cat mai activ. Izolarea de activitate, de familie, de viata sociala va vor agrava si mai mult situatia. Sunt convinsa ca timp de 8 ani ati respectat un regim igieno-dietetic. Daca nu ati facut acest lucru, este bine sa incepeti acum. Va dau cateva sfaturi: mancati numai ce simtiti ca nu va produce tulburari intestinale; zilnic puteti bea pana la 1 l de ceai din afin, mur, zmeur, menta (2 linguri de plante in amestec la 250 ml apa); consumati gutuie rasa amestecata cu o lingurita de miere, dimineata, pe stomacul gol, inainte de celelalte mese. Gutuia o puteti consuma si sub forma de peltea; daca nu se poate, cel putin sub forma de dulceata. Va recomand un tratament homeopat: Nux Vomica 9Ch - 5 granule la trei zile si Ignatia 30 Ch - 5 granule la 7 zile. De asemenea, pentru eliminarea stresului care actioneaza si asupra aparatului digestiv, va recomand Rhodiolin - preparat din Rhodiola Rosea - cate 3 capsule pe zi si Green Care - ambele va vor creste si imunitatea, veti fi mai linistit, vor disparea greturile, varsaturile, durerile abdominale. Astept sa-mi scrieti ca va simtiti bine!
dr. Iuliana Ungur - Bucuresti, tel. 021/430.27.23, 0723/85.36.09
"Am infectie cu Piocianic la plamani"
(Raspuns pentru Georgescu Alexandrina -
Bucuresti, F. As nr. 643)
Stimata doamna, bacilul piocianic (Pseudomonas aeruginosa) este intalnit de obicei in cadrul pneumopatiilor infectioase (bacteriene), cu frecventa mai ridicata la persoanele adulte debilitate (slabite), cu sistem imunitar deficitar. Infectia poate avea punct de plecare urinar sau digestiv, adesea fiind vorba de un microb "de spital". Localizarea pulmonara poate dezvolta o evolutie grava, prin extensie si necroza. Tratamentul medicamentos ar fi trebuit sa cuprinda: o ureidopenicilina - Baypen (Mezlocilina) sau una dintre noile chinolone - Peflacine (Pefloxacina). Nu este tarziu nici acum. Tratamentul naturist vizeaza doua aspecte: recapacitarea sistemului imunitar si neutralizarea piocianicului.
Urmati un tratament cu Septilin (extract de arbust indian), pe durata a trei saptamani.
Tinctura de echinacea - 30-40 picaturi, de trei ori pe zi, diluate in putina apa.
Realizati urmatoarea compozitie: stoarceti bine zeama de la o lamaie, o portocala si un grapefruit. Adaugati cojile externe si interne (epicarp), rase dinainte. Totul se amesteca cu apa de izvor si miere. Lasati 24 de ore la macerat, dupa care consumati 3 lingurite pe zi. Efectul antiinfectios puternic va fi potentat de vitamina C din fructe si de flavonoidele existente in pielita alba care captuseste fructul.
Un produs deosebit de eficient in astfel de cazuri este pulberea din fructul plantei Momordica Charantia. Il gasiti la magazinele naturiste, sub forma de capsule operculate continand 500 mg. Actiunea produsului este imunomodulatoare, antibacteriana si chiar antitumorala. Luati 2-6 capsule pe zi, in functie de indicatiile medicului dvs. Momordica Charantia s-a dovedit eficienta in infectii produse de bacili ca E. Coli, Y. Enterocolitica, Staphylococus aureus si (cazul dvs.) Pseudomonas aeruginosa. Respectand aceste indicatii, sunt convins ca veti invinge rapid boala. Va doresc multa sanatate!
Peia Mircea, specialist reflexoterapeut - str. Take Ionescu nr. 11-13, sc. B, Timisoara, tel. 0256/43.18.91
"Fiul meu a fost diagnosticat cu pelada"
(Raspuns pentru F.G. - Bucuresti, F. As nr. 643)
Va transmit un tratament pe care eu l-am urmat si a dat rezultatul dorit. In 1968, din cauza stresului, mi-a cazut parul de pe cap in 5 locuri (zonele afectate avand diametre de aproximativ 1,5-3 cm). Prof. dr. Longhin Scarlat, medic militar, mi-a explicat ca din cauza stresului capilarele scalpului se contracta, firul de par nu se mai poate hrani si cade la 3-4 luni dupa un soc emotional. Reteta pe care mi-a prescris-o se compunea din urmatoarele:
nitrat de pilocarpina - 1 g, amoniac - 5 ml, esenta de terebentina - 25 ml, alcool 60gr. - 125 ml. Se amesteca toate componentele din reteta (nu preparati singura solutia; se prepara la farmacie, pentru precizia dozarilor) si se aplica zilnic pe zona afectata, iar o data pe saptamana pe tot capul (cu 40 de minute inainte de a spala parul).
Dupa ce locul tamponat cu solutia de mai sus s-a uscat, se maseaza zona afectata cu precipitat galben de mercur 3% - 5 g.
Ronavit (medicamentul nu se mai fabrica azi) - 3 drajeuri pe zi, timp de 15 zile pe luna (dupa mese), 5 zile pauza si se repeta timp de doua luni.
Vitamina D2 buvabila - 1 fiola pe saptamana, timp de trei luni.
Cisteina (fiole) - intramuscular, 1 fiola la doua zile, timp de 20 zile, pauza 15 zile si apoi se repeta. Dupa aproximativ 4-5 saptamani, apare un puf fin. Atunci nu mai frectionati puternic, doar tamponati cu putina vata inmuiata in solutii. Va reamintesc ca aceasta reteta a fost prescrisa in anul 1968. Ar fi indicat sa discutati despre acest tratament cu un doctor, care sa poata sa va spuna noile denumiri de medicamente, eventuale contraindicatii (posibile reactii alergice). Va urez succes!
Lila Dobrescu - Bucuresti
"Am fost diagnosticata cu melanom malign"
(Raspuns pentru Maria Alexandra Ionescu -
Timisoara, F. As nr. 644)
Si eu m-am confruntat cu o situatie asemanatoare (melanom malign operat) si tot in revista "Formula As" am gasit rezolvarea, pe care incerc, la randul meu, sa v-o comunic. Cu aceasta ocazie, doresc sa aduc multumirile mele atat revistei "Formula As", cat si domnului Dumitrescu Dumitru (tel. 0241/61.99.32) pentru ajutorul acordat la rezolvarea cazului meu. In urma tratamentului dat de dumnealui, m-am vindecat complet. Multa sanatate!
Dumitru Simion - str. Petrochimistilor nr. 2, bl. 58A, sc. A, ap. 13, Ploiesti
"Sufar de toxoplasmoza si imi doresc un copil sanatos"
(Raspuns pentru Marinela Popescu -
Ramnicu Valcea, F. As nr. 644)
Urmeaza-ti instinctul. Daca tu crezi ca poti sa faci un copil sanatos, o sa-l poti face. Eu am toxoplasmoza. Eu conduc boala, nu ea pe mine. Imi fac din cand in cand analizele (sunt doua: una arata ca am avut, iar cealalta arata daca este activa sau nu). In 1990, cand am descoperit ce am, pierdusem deja 8 sarcini, toate sub trei luni. Salvarea mea a fost Targu Mures, sectia "Sterilitate" si Spitalul de boli contagioase. Am reusit in 1996 sa nasc (la 38 de ani), dupa cinci ani de tratament, o fetita perfect sanatoasa. Eu asta am facut, mi-am urmat instinctul. Nu m-am gandit nici un moment ca nu o sa reusesc sau ca s-ar putea sa am un copil cu probleme. Scrie-mi daca apreciezi ca experienta mea te poate ajuta. Si nu uita, nici un medicament fara avizul doctorului!
Daniela-Carmen Dragan - str. Gr. Alexandrescu nr. 7, Sibiu, cod 550371
"Caut radacina de scaieti"
(Raspuns pentru Victor - Orsova, F. As nr. 647)
M-am confruntat si eu cu caderea masiva a parului. Din fericire, am gasit in revista "Formula As" o pagina cu leacuri populare, printre care si unul pentru caderea parului. L-am folosit si il mai folosesc si in prezent, ca a facut minuni. Nu mai vad fir de par pe pieptene si pe haine. Reteta este: 1 l apa, 3 cepe, 2 capatani usturoi, 2 linguri miere albine. Se taie ceapa si usturoiul si se pun la fiert in apa, pana se fac moi. Se scurge lichidul obtinut si, cat e cald, se amesteca bine cu mierea. Se uda cu el parul si pielea capului si se freaca bine, cu varful degetelor, pana ce epiderma se infierbanta. Asa ud cum e, se leaga bine capul cu un batic, sa stea de seara si pana dimineata, cand se spala cu apa calda (daca este apa de ploaie, e mai bine). Sa nu te sperii daca parul si carpa se intaresc din cauza mierii, fiindca se spala usor. Restul lichidului nu se arunca, ci se incalzeste, folosindu-se seara, de mai multe ori, pana se obtine rezultatul dorit. Sper ca reteta mea sa-ti umple sufletul de bucurie.
E. Olaru - Iohnici, jud. Vaslui, tel. 0235/42.54.82
"Doresc amanunte despre utilizarea
corecta a cornului in afectiunile oculare"
(Raspuns pentru Alina Margarit -
Buzau, F. As nr. 648)
In agenda mea am notat din "Formula As" nr. 275/1997 urmatoarele: frunzele de corn se aduna intre 25 iunie - 1 septembrie, cand fructele s-au copt deja. Se pun la uscat si apoi se maruntesc. Seara, la culcare, trebuie sa avem la indemana ceai de musetel (pentru a spala in prealabil ochii) si ceai de frunze de corn, caldut (1 lingurita de planta oparita cu apa clocotita). Se foloseste un tifon curat, impaturit, care se inmoaie in ceaiul caldut si se pune pe ochi, fara a se stoarce. Se sta asa intre 15-30 minute, clipind din pleoape, pentru ca lichidul sa patrunda in ochi. Compresele se aplica alternativ: trei zile da, trei zile nu. In perioada tratamentului sunt strict interzise vizionarea televizorului si luminile fluorescente. Daca apare o imbunatatire a vederii, sa nu se mai poarte ochelari. Dupa 18 zile, tratamentul se intrerupe pentru o luna, apoi se poate repeta.
Moldovan Adela - str. Ion Corvin, bl. K, sc. C, ap. 36, Deva, cod 330118, jud.
Hunedoara
Leacuri populare rusesti contra bolilor iernii
Redactia
- Raceala si gripa combatute cu hrean, usturoi si licheni -
Clima aspra si rece din Rusia, mai ales cea din zona siberiana, declanseaza la vreme de iarna un cortegiu nefast de afectiuni. Amploarea si raspandirea lor e ameliorata, din fericire, de o terapeutica populara straveche si extrem de eficienta, la care se face apel si azi. Ieftine si lesne de preparat, leacurile rusesti nu prezinta nici un risc pentru sanatate, aducand, in schimb, vindecarea, in timp record.
Afectiuni respiratorii
Din cauza climei severe, in Rusia, bolile respiratorii sunt extrem de raspandite: raceli, bronsite, gripe in forme multiple, pneumonie.
Reguli generale de protectie
Iarna, imbracamintea sa fie calduroasa, fara sa duca, insa, la infofolire.
Locuinta sa fie calda, dar nu in exces.
Sa se evite curentul.
Asigurati-va ca picioarele sa fie totdeauna calde si uscate - acesta este cel mai important lucru. Multi siberieni poarta sosete groase de lana, chiar si in pat. Nu va supraalimentati. Un vechi proverb siberian spune: "Capul sa fie rece, stomacul gol si picioarele calde".
Evitati constipatia.
Alcoolul poate fi consumat moderat.
Metode de prevenire a bolii
Ceai de maces. Multi practicieni recomanda consumarea acestei bauturi pe timp de iarna, ca un preventiv contra racelii si ca un tonic pentru stomac, rinichi si circulatie.
Reteta: se pun 2 1/2 lingurite de flori uscate de maces, la un pahar cu apa, strecurat si luat de 3 ori pe zi, dupa mese. Se indulceste cu miere, daca este necesar. Macesul este un bun inlocuitor al vitaminei C.
Ceai de licheni (Centraria islandica). O lingurita de planta se fierbe in 200 ml de apa, 5 minute. Se strecoara si se bea fierbinte, intr-o singura repriza, noaptea, inainte de culcare. Se indulceste cu miere.
Bratari din lemn de copac. Se recomanda purtarea bratarilor de lemn, acoperind incheietura mainilor (peste puls), atat in casa, cat si afara, atat ziua, cat si peste noapte. Siberienii considerau ca bratarile rosii sunt mai eficiente.
Talisman de cartofi. Este un remediu larg folosit de siberieni, care cred ca daca o persoana poarta o bucatica de cartof crud in tot timpul iernii, ca un talisman, ea este ferita de raceli. Aceeasi bucata de cartof se purta chiar si cand se innegrea si devenea tare ca piatra. Este interesant faptul ca multi doctori rusi recomanda si astazi acest remediu pacientilor care au tendinta sa raceasca usor. "Este un lucru absurd", afirma ei, "dar mai absurd este ca functioneaza." Din moment ce metoda nu cere cheltuiala sau alte dificultati de aplicare, merita sa fie incercata.
Masuri la primul semn de raceala
Daca in ciuda masurilor preventive apar, totusi, semne de raceala (dureri in gat, tuse, friguri), este prescris urmatorul tratament:
- bolnavul sa stea acasa, de preferinta in pat
- baie la picioare in apa fierbinte cu sare (se sterg apoi picioarele si se incalta ciorapi de lana. Se poarta si in pat, la culcare. Se schimba zilnic).
- curatati-va intestinele. Se face o clisma repetata, cu urmatoarea compozitie: o lingura de seminte de in (macinate), fierte in 4 pahare cu apa. Aceasta se strecoara, apoi se adauga o lingura de sare si doua linguri de ulei vegetal. In lipsa semintelor de in, acestea se pot inlocui cu ovaz, orz sau frunze de nalba de gradina. Apa sa fie foarte calda, dar nu fierbinte.
- abtineti-va de la orice fel de mancare, cel putin 24 de ore.
- ceai de grapefruit. Luati 3 grapefruituri si taiati-le in bucatele, fara a indeparta coaja. Fierbeti-le in 2 litri de apa, timp de 20 de minute. Se adauga si 4 linguri de macese uscate. Beti aceasta bautura in timpul zilei, cate pahare puteti si cat mai fierbinte. Se poate adauga miere pentru indulcire, niciodata zahar. In 24 de ore, se pot consuma pana la 6 litri de decoct.
Inainte de culcare: amestecati mustar cu apa pana rezulta o masa subtire si omogena. Aplicati-o pe talpi, acoperiti-o cu un bandaj si incaltati sosete de lana. Stati asa cel putin o ora, in ciuda senzatiei de arsura. Spalati-va picioarele cu apa calda si puneti alte sosete de lana. Apoi plimbati-va prin camera, cel putin 10 minute (in camera trebuie sa fie cald). Dupa aceea culcati-va, fara sa va dati jos sosetele. Aceasta metoda opreste raceala. Pana a doua zi dimineata nu mai ramane nici urma din ea.
Masuri la primele semne de gripa
Daca gripa s-a declansat deja, sunt recomandate urmatoarele metode:
Curatati-va intestinele si abtineti-va de la orice fel de mancare (exceptand lichidele). Faceti timp indelungat tratamentul cu grapefruit. Se poate lua si suc de morcovi, pana la trei pahare pe zi.
Stati in pat cat mai mult posibil si nu iesiti afara. De obicei, trei zile de tratament vindeca si o gripa severa.
In cazuri grave de raceli si bronsite
Decoct de lapte si licheni
La un pahar de lapte nefiert, adaugati o lingura de licheni (se gasesc la Plafar). Se fierbe continutul la foc mic, timp de 10 minute. Se strecoara si se fierbe inca o data (se da in clocot). Laptele se bea inainte de culcare, cat mai fierbinte. Se evita contactul cu aerul rece.
Nota: nu se vor folosi vase metalice, ci numai vase smaltuite, fara fisuri in smalt. Se acopera cu o farfurioara de portelan, niciodata cu ceva metalic. Aceasta este o regula generala, pentru toate infuziile si decocturile. Tratamentul se repeta in fiecare seara pana la vindecare.
Decoct de salvie
Frunzele de salvie (Salvia officinalis) sunt folosite in locul lichenului. Doza si modul de preparare sunt cele descrise anterior.
Patru remedii siberiene
impotriva racelii si a gripei puternice
In 0,5 litri alcool diluat sau vodca, se pun 20 g pelin uscat. Se pun la macerat 24 de ore sau mai mult. Doza: se bea o jumatate de pahar pe zi, cu 15 minute inainte de masa si inainte de culcare. (Nu se administreaza copiilor.)
O bucata de carpa (preferabil de lana) se inmoaie intr-un amestec egal de ulei de masline, otet si camfor si se aplica pe piept comprese, pe timpul noptii. La ceafa se vor aplica comprese cu hrean ras.
Multi practicieni recomanda introducerea mustarului in ciorapi de lana, pe tot timpul bolii.
O alta metoda consta in introducerea de pleava de grau in ciorapi pe timpul noptii.
Remedii contra bronsitei
Radeti hrean negru si stoarceti-i sucul. Amestecati cu 350 grame de miere lichida. Doza: 2 linguri inainte de fiecare masa si inainte de culcare.
Se topeste grasime de porc si se amesteca cu terebentina. La un pahar grasime lichida, se adauga o lingura terebentina. Se amesteca bine continutul. Se ia toata doza seara la culcare, pe cat de fierbinte posibil. La inceputul manifestarii bronsitei, se va lua si dimineata un pahar, timp de 2-3 zile, cu o ora inainte de masa.
Doua remedii contra laringitei
In 2 litri de apa clocotita se pun circa 400 g tarate. Se adauga miere, dupa gust. Se bea in decursul zilei, in loc de alt lichid, dar foarte fierbinte. Vindeca laringita intr-o singura zi.
Cam 1/2 pahar de seminte de anason se fierb 15 minute cu un pahar de apa, apoi se strecoara. Se adauga 1/4 pahar de miere si o lingura de coniac. Doza: se ia cate o lingura, la fiecare jumatate de ora. Reface vocea in cateva ore.
Remedii contra tusei
Acest remediu, originar din Caucaz, a fost recomandat pentru cazuri de tuse uscata, de durata.
Se pun circa 50 grame de radacina uscata de piper in 0,25 litri de vin alb, se da intr-un clocot si se strecoara. Se administreaza in decursul zilei, in 3 portii egale, cald. In paralel, amestecati o ceapa mare, razuita foarte fin, cu 2 linguri grasime de gasca. Aplicati-le sub forma de comprese, pe piept, noaptea. Dimineata, inghititi o lingura de amestec inainte de masa.
Sirop de hrean pentru tuse
Hreanul se rade printr-o razatoare fina, se amesteca cu zahar cafeniu (roscat) si se introduce intr-o caserola, apoi se baga la cuptor (in prealabil incins), cu focul stins, timp de 2 ore. Stoarceti amestecul si apoi strecurati. Adaugati apa fierbinte, pentru a produce un sirop subtire. Doza: 1-2 linguri, de 3-4 ori pe zi (depinde de varsta).
Un alt remediu pentru tuse (dupa pneumonie)
Acest remediu este originar din sudul Siberiei. Luati doua felii uscate de smochina si introduceti-le intr-un pahar cu lapte nefiert. Dati-l in clocot si lasati-l asa o ora. Apoi incalziti-l din nou si beti-l cald. Repetati tratamentul de doua ori pe zi, pana la vindecare.
Lapte cu usturoi
Acesta este un vechi remediu siberian, folosit pentru tratarea tusei magaresti, dar un tratament foarte eficace si pentru raceli si tuse de lunga durata. Se fierb 5 minute, intr-un pahar cu lapte, 5 catei de usturoi dati prin razatoare. Se strecoara. Se ia indulcit cu miere in decurs de o zi, totdeauna cald.
Alti practicieni aplica noaptea pe gatul bolnavului usturoiul necuratat de coaja. Alta metoda: se inhaleaza aburul de la laptele cu usturoi. Aceasta este recomandata ca o terapie suplimentara.
Diferite remedii contra tusei,
din diferite regiuni ale Rusiei
Metoda urmatoare, din Urali, era recomandata in toate cazurile de tuse de lunga durata sau bronsita. Frecati pieptul cu o bucata de material de lana uscata. Ulterior, aplicati, prin masare, slanina de porc tocata amestecata cu ulei de pin. (In lipsa uleiului de pin, se foloseste unt topit.)
In toate cazurile de bronsita este recomandata o fiertura de secara, ovaz, orz si cicoare in cantitati egale. Se bea in loc de cafea. Acest remediu este originar din Ucraina.
Sirop proaspat de napi fierti cu miere.
Zece cepe taiate in bucati si o capatana de usturoi se fierb intr-un litru de lapte nefiert. Apoi continutul se indulceste cu miere. Doza: o lingura de lichid cald la fiecare ora, in tot timpul zilei. Acest remediu face sa dispara si cea mai grea raceala intr-o singura zi.
In Baikal, regiune din Siberia, sucul de hrean sau morcov era combinat in parti egale cu miere (1/2 pahar miere si 1/2 apa fierbinte). Se ia de 6 ori pe zi. Doza: o lingura.
Combinati 2 linguri de unt proaspat, 2 galbenusuri, 2 linguri miere, 1 lingura faina de grau. Se amesteca bine si se administreaza in cursul zilei.
In Caucaz, se lua seva de artar cu lapte, in fiecare primavara, ca remediu pentru "tusea care dureaza din iarna".
Un amestec de amoniac si ulei vegetal se pune pe piept, in compresa, pe timpul noptii. Tusea trece foarte repede.
Un amestec in cantitati egale de suc de afine si miere, luat de 3-5 ori pe zi (o lingura). Curata traheea de flegma. Pe timpul acestui tratament se bea ceai de fragi salbatici in tot cursul zilei. Se indulceste cu miere (vechi remediu siberian).
Urmatoarea metoda de tratare a tusei a fost folosita in toata Rusia: o bucata de material de circa 25 cm lungime si 16 latime se inmoaie in parafina si se aplica pe piept. Se schimba in fiecare zi, pana cand se obtine rezultatul dorit.
Lemn-dulce pisat (pudra), marar uscat (pudra) si zahar pudra, in proportii egale, se amesteca. Doza: se ia 1/2 lingurita de doua ori pe zi. Pentru copii se administreaza jumatate din cantitate.
Leacuri populare rusesti
Redactia
Cum vindecau samanii siberieni.
Constipatia
Este o suferinta frecventa, greu de vindecat cand devine cronica. Nenumaratele laxative de la farmacii fac uneori mai mult rau decat bine, ducand la obisnuinta si la lenevirea intestinului.
Medicina populara avea numeroase metode naturale pentru a o trata. Desigur, o dieta nepotrivita este cauza principala a constipatiei cronice. Excesul de carne si fainoase provoaca constipatia, in timp ce vegetalele si fructele produc un peristaltism normal. Dar nimeni nu trebuie sa se astepte la miracole rapide, constipatia cronica este o boala rebela, mai ales daca a fost agravata prin folosirea indelungata a laxativelor farmaceutice.
Reguli generale
Vindecatorii insistau asupra eliminarii tuturor bauturilor calde, precum si a celor care contineau tanin: ceai, cafea, din prima categorie; vin rosu, cacao, din cea de-a doua.
Erau interzise fainoasele (painea alba, cartofi, orez, produse de franzelarie). Vara, se recomandau legume proaspete, rosii, salata, varza etc., mancate reci, alimentele calde provocand constipatia. Painea trebuie sa fie de secara sau integrala, iar mierea sa inlocuiasca zaharul.
O viata sedentara provoaca constipatia. Daca din lipsa de timp nu putem face miscare, trebuie facute urmatoarele exercitii:
Stand culcat, ridicati trunchiul in pozitia asezat, fara ajutorul bratelor. Se face de 20-30 de ori dimineata, la desteptare.
In picioare, cu mainile pe solduri, va lasati pe vine. Repetati miscarea de 20-30 de ori, dimineata.
Culcat pe pat, masati abdomenul cu un prosop infasurat pe brat, de 10 ori partea dreapta de jos in sus. De 10 ori partea stanga, de sus in jos. Exercitiile ar trebui sa devina o practica permanenta, chiar dupa obtinerea unor rezultate bune.
Laxative: singurul laxativ recomandat de medicina populara siberiana era o infuzie de frunze de alexandrina (Folia Alexandrina Sennae), care provoaca scaunul fara sa creeze obisnuinta. Modul de preparare: se pune o lingura de frunze uscate intr-un pahar cu apa rece si se bea dupa 12 ore, dimineata. Laxativul poate fi utilizat de doua ori pe saptamana, de trei ori in cazuri rebele.
O cura de sezon: indicata pentru cazurile cronice.
Un manunchi mic de patlagina (Plantego lencolata), bine spalata, dar nu frecata, se fierbe cu doua pahare de apa, timp de 10 minute. Se raceste si se strecoara. Tot acest lichid se bea rece in cursul unei zile. Tratamentul trebuie urmat 30 de zile (in Rusia se facea in luna mai) si se spunea ca eficacitatea lui dureaza 11 luni, dupa care poate fi repetat.
Se fierbe o lingura de samanta de in sfaramata (sau orez, sau ovaz) in patru pahare cu apa, si se strecoara. Se adauga o lingura de sare si doua linguri de ulei vegetal (de in sau masline). Aceasta compozitie era introdusa in intestin, cat de fierbinte se putea suporta.
Unii practicieni recomandau urmatoarea metoda de curatire:
in prima zi, se folosea o cantitate de apa cum s-a descris mai sus;
a doua zi, aceeasi compozitie, in cantitate dubla, se instila foarte incet. Urma o zi de pauza;
a patra zi, se introducea de patru ori cantitatea de lichid, procedand extrem de incet, si apa trebuia sa fie retinuta cat mai mult. Pe timpul acestui tratament, pacientul trebuia sa consume numai lichide. Se spunea ca aceasta cura, repetata lunar de sase ori, dadea rezultate chiar in cazul constipatiilor cronice.
Tratamentul cu ulei vegetal: o jumatate de pahar de ulei vegetal (de masline) trebuie introdus in rect cat mai adanc, cu ajutorul unei canule. Repetat de mai multe ori seara, acest tratament ducea la regularizarea ritmului intestinal.
Suplimente ale dietei:
Se toaca marunt varza cruda, se presara cu sare. Dupa 30 de minute, se stoarce sucul. Se bea 1/2 pahar din acest suc, inainte de fiecare masa.
Decoct de ovaz: se fierbe o lingura de ovaz intr-un pahar cu apa, timp de 10 minute. Se raceste, se ia un pahar la fiecare masa.
Decoct de visine (cirese) sau mure uscate, preparat si luat ca mai sus.
Saramura de la castraveti murati (30 de zile dupa ce au fost pusi la murat), se bea un pahar pe zi, dimineata, inainte de micul dejun.
O veche metoda bielorusa: se taie subtire castravetii cruzi, decojiti, se pun intr-o farfurie adanca. Se dilueaza putina miere cu suc de hrean sau de lamaie, se toarna deasupra si se mananca de trei ori pe zi, la toate mesele.
Tinctura de ceapa: se umplu 2/3 dintr-o sticla cu ceapa taiata marunt, apoi se completeaza sticla cu vodca sau alcool diluat. Se tine 10 zile la cald, se strecoara si se iau cate 10 picaturi in apa rece, de doua ori pe zi, inainte de masa.
- Decoct de boabe de maces. Se fierbe o lingura de boabe de maces cu un pahar de apa, timp de 20 de minute. Se lasa 10 ore, se bea strecurata, seara, inainte de culcare.
Prune. Sunt foarte mult folosite ca laxativ natural. Prunele uscate sunt tinute peste noapte intr-un amestec de suc de lamaie, miere si apa fiarta si putin sarata. Se bea un pahar de lichid, cu o ora inaintea micului dejun. La micul dejun se mananca si prunele inmuiate, de preferinta cu lapte acru sau iaurt.
Nota: Pentru fiecare caz de constipatie in parte, trebuie consultat un practician cu experienta. Organismele omenesti difera, si un regim bun pentru un pacient poate fi daunator altuia.
Diabetul
Pe langa tratamentele medicale, in Siberia, medicina populara prescria urmatoarele reguli:
Un regim alimentar strict.
Sa se bea cantitati mari de infuzie de afin: 1 lingura de frunze, infuzate 30 de minute intr-o ceasca de apa clocotita.
Sa se ia de trei ori pe zi cate o lingurita de boabe de mustar.
Sa se rada cat mai mult. Se presupunea ca rasul ajuta la eliminarea zaharului din sange.
Regimul alimentar prescria folosirea laptelui smantanit, a branzei de vaci si a zerului. O data pe saptamana, bolnavul trebuia sa manance numai cruditati si 3-4 oua. Erau interzise: castanele, ciresile, prunele, strugurii, painea, orezul, mazarea si stafidele. Carnea si grasimile erau permise, alcoolul nu.
Diareea
Nu este periculoasa si se vindeca usor, dar poate fi si semnalul de alarma al unor boli mai grave. Daca ea persista si este insotita de greturi, dureri de cap, colici, si daca fecalele sunt sub forma de mucus si au culoare verzuie sau mai ales urme de sange, trebuie consultat un medic.
Iata cateva reguli eficiente, pentru diaree obisnuita:
In primul rand se ia un purgativ puternic (1 lingura de ulei de ricin pentru un adult, o lingurita pentru un copil), urmat de putin suc de lamaie. Desi neplacut la gust, uleiul de ricin actioneaza repede si nu dauneaza organismului ca purgativele chimice.
Se infuzeaza o lingura de miez de nuca sfaramata, in circa 500 g apa clocotita, timp de 20 de minute, apoi se strecoara. Doza: un pahar mic de vin, o data pe zi, dimineata.
Se inmoaie paine uscata de secara in apa calda, timp de 15-20 de minute. Se bea terciul obtinut incet, in decurs de o zi. In general, se obtin rezultate in 24 de ore.
Tinctura de pelin: 20 picaturi la 3-4 ore. Se putea prepara si cu apa (o lingurita de pelin la un pahar cu apa), fierbandu-se compozitia. Se bea lichidul cald, dupa voie. Nu se indulceste.
Daca diareea persista (fara dureri de cap si febra), urma acest tratament: se manca in timp de 24 de ore 12 mere mari, curatate si rase, cate unul la doua ore. In acest timp, nu se bea, nu se mananca nimic altceva si nici nu se iau medicamente.
Daca diareea este produsa de o raceala, bolnavul trebuie sa stea la pat si sa bea ceaiuri calde, care sa-i produca transpiratia. Cele mai bune ceaiuri sunt cele de flori de zmeur, de tei sau de salvie. Cu cat se transpira mai mult, cu atat este mai bine.
Daca diareea capata un caracter cronic, depasind 2 zile, poate fi util urmatorul leac: se fierbe pe foc mic o priza de praf de scoarta de stejar, intr-un pahar si jumatate de apa, timp de 10 minute. Se ia din acest lichid cate o lingura, de trei ori pe zi.
Cei care sufereau de diaree erau sfatuiti sa aiba permanent in casa un amestec din trei linguri miez de nuca sfaramat si 1/2 l vodca. Dupa ce se lasa la cald 12 zile, se strecoara. Doza: un paharel, la primul semn de diaree.
Doua vechi metode siberiene:
Bolnavul trebuie sa stea asezat pe o caramida infierbantata in cuptor si infasurata intr-un prosop, pana cand caramida se raceste. La nevoie, procedeul se repeta.
Pielea care inveleste ranza gainilor, separata cu grija de cartilaj si carne, se usuca bine la soare, se piseaza si se ia de doua ori pe zi, impreuna cu mancarea.
Pentru copii: cel mai bun medicament pentru diareea copiilor de toate varstele este zeama groasa, ramasa dupa fierberea si strecurarea prin tifon a orezului. Doza: 1/2 ceasca de lichid cald, la 2-4 ore.
Gastrita
Urmatorul tratament era considerat eficace: se inghit zilnic seminte de mustar cu apa, incepand cu o samanta si mergand progresiv pana la 20 de seminte. Apoi, cantitatea descreste cu cate o samanta pe zi, pana se ajunge la 1 samanta. Se repeta tratamentul dupa o saptamana daca este necesar.
Un tratament pentru gastrita cronica: se rad doua mere verzi cu coaja si se consuma imediat. Pacientul nu trebuie sa mai manance nimic 5 ore inainte si 5 ore dupa. Tratamentul este bine sa fie repetat de patru ori, la interval de o saptamana, reducand la 4 ore timpul de abtinere de la mancare si bautura (dupa doua saptamani). Tratamentul provoaca uneori exces de gaze in stomac, si era recomandat pacientului un regim adecvat, acesta evitand fructele si legumele crude, varza sub orice forma, axandu-se pe carne si legume fierte.
Colita
Colita este o afectiune obisnuita, o usoara inflamare a intestinului. Cand devine cronica, este suparatoare si necesita un lung tratament. Se recomanda o dieta stricta, din care erau excluse: carnea, ouale si albuminele. Erau permise lactatele, piureurile de cereale si legume, mai ales de cartofi, cu unt. Se permitea si sucul de morcovi (un pahar pe zi). Alimentatia trebuia sa fie abundenta, colita provocand deshidratare.
Tratamente: urmatorul tratament era adesea recomandat - se faceau doua clisme. Prima, cu 3-4 pahare de apa calda. Imediat dupa scaunul produs, se facea a doua, compusa dintr-un pahar de zeama de orez, amestecata cu 30 g zahar lactic. Lichidul trebuia sa ramana in organism toata noaptea. Faptul ca provoca gaze in stomac era o reactie normala, neingrijoratoare.
Dupa o saptamana de tratament, simptomele de colita dispareau, dar era indicat sa se repete tratamentul inca o saptamana, apoi sa se ia zahar lactic inca o saptamana (de doua ori pe zi, cate 30 g). Impreuna cu tratamentul de mai sus, se mai prescria urmatoarea reteta: se fierbea 15 minute, cu un pahar de apa, o lingurita din amestecul - salvie uscata (Salvia officinalis) + vinetel (Centaura nigra) + flori de musetel (Matricaria chamomilla). Se strecurau si se lua cate o lingura la doua ore. Tratamentul putea fi continuat dupa nevoie, scazand treptat dozele si marind intervalele dintre ele. Medicatia era considerata drept cea mai buna in toate tulburarile gastrice si digestive.
Medicina naturista
Redactia
Terapia padurii Bradul(Abies Alba)- "O, brad frumos/ O, brad frumos,/ Cu cetina tot verde/ Tu esti copacul credincios,/ Ce frunza nu si-o pierde." Eternitatea verde a bradului e o taina nedezlegata, care arata ca prin trunchiul lui circula seve deosebit de puternice, care ii pot fi si omului de folos...
Terapia padurii (Abies Alba)- "O, brad frumos/ O, brad frumos,/ Cu cetina tot verde/ Tu esti copacul credincios,/ Ce frunza nu si-o pierde." Eternitatea verde a bradului e o taina nedezlegata, care arata ca prin trunchiul lui circula seve deosebit de puternice, care ii pot fi si omului de folos -
Legenda bradului
Demult, tare demult, cand picioarele sfinte ale Domnului Iisus mai paseau pe acest pamant, s-a iscat din senin o furtuna, cum nu se mai pomenise. Grindina era cat oul de porumbel, vantul smulgea pietrele din loc, iar cerul se intunecase ca la venirea noptii, macar ca era in miez de zi. Iisus Hristos si Sfantul Petre tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei paduri si au cerut adapost copacilor, care insa se ascundeau, care mai de care mai zgribuliti si mai infricosati. Mandrii stejari si fagi nu au vrut sa-i primeasca la adapostul lor, pentru ca abia isi puteau pazi frunzisul bogat de urgia cerurilor - unde sa-i mai adaposteasca si pe cei doi calatori? Merii si perii au spus ca trebuie sa-si apere fructele, salciile si plopii s-au facut ca nu-i baga in seama si au tacut. Dintre toti, doar bradul s-a invoit sa le ofere adapost. El a spus: "Fructe mandre pe care sa le apar nu am, frunzisul meu e facut din ace ascutite care nu se tem de grindina, oamenii ma ocolesc si ma socotesc nefolositor, dar daca voi vreti sa-mi cinstiti acoperamantul cu prezenta voastra, eu va voi primi cum voi sti mai bine si am sa invelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese". Zis si facut. Domnul Iisus si Petre au fost paziti cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic. Apoi, furtuna s-a oprit, iar soarele a rasarit din nou, mandru, pe cer. Atunci, iesind din adapostul cetinei, Iisus cuvanta astfel catre brad: "Dintre toti copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, prin voia Tatalui Meu, te voi rasplati. Fie ca de azi inainte, iarna, tu sa nu-ti mai lepezi frunzisul ca ceilalti copaci, ci sa-l pastrezi vesnic. Apoi, fie ca acele tale intepatoare sa capete o mireasma care sa-i bucure pe oameni, sa le dea putere si sa le vindece bolile, astfel incat ei sa te pretuiasca asa cum se cuvine. Cat despre lipsa ta de rod, fie ca in miez de iarna, cand toate fructele pamantului se vor fi terminat, oamenii sa te impodobeasca si sa puna pe ramurile tale toate bunatatile, iar atunci cand se vor strange in jurul tau, ei sa se gandeasca la Mine, pentru ca tu esti copacul cel mai drag Mie". Numai ce zise acestea si Cel Sfant disparu, impreuna cu Petre, intr-o geana de lumina. A ramas in padure insa bradul cel falnic, cu darurile sale nemuritoare, precum si aceasta poveste murmurata de frunzisul copacilor, infiorati de minunea dumnezeiasca.
Bradul in medicina veche romaneasca
Cu nume de origine dacica, bradul este pentru romani un arbore sacru, prezent ca simbol in cele mai vechi manifestari ale credintelor si creatiei populare. La fel de veche este si folosirea lui ca leac intr-o multime de boli. Scaldatorile cu cetini de brad erau folosite pentru intarirea celor slabi si a convalescentilor, pentru tamaduirea durerilor de oase si de piept. Rasina intra in compozitia unsorilor folosite contra reumatismului si infectiilor, pentru vindecarea ranilor si arsurilor. Apoi, mireasma bradului era considerata un adevarat elixir in bolile de plamani. Bolnavilor de piept li se recomanda sa mearga seara intr-o padure de brad, atunci cand emanatiile eterice ale coniferelor isi faceau numaidecat efectul. Pe timp de iarna, exista obiceiul ca, la capul bolnavilor de piept, sa se puna ace si cetini de brad, proaspat zdrobite. Primavara, din muguri de brad si miere se facea un sirop cu virtuti tamaduitoare, care era folosit in "suspin" (astm si bronsita astmatiforma) si "hectica" (tuberculoza). Odinioara, cand tamaia era o raritate, fiind folosita numai la bisericile episcopale, in satucurile de munte, era folosita rasina de brad pentru fumigatii. Despre afumarile cu rasina de brad si de pin se spunea ca alunga boala, necazul si toate spiritele rele.
Cateva leacuri cu cetini, rasina si muguri de brad - Siropul de ace de brad
De pe ramurile de brad proaspat culese (de cateva ore, pentru a nu avea timp uleiul aromatic sa se evapore) se rup numai acele, care se zdrobesc apoi pe o planseta de lemn, cat mai bine, cu ajutorul unui tocator. Intr-un borcan de sticla cu capac si cu gura larga se pune un strat gros de un deget de miere, apoi se adauga un strat subtire si uniform de ace de brad dupa care un nou strat de miere s.a.m.d. In final, deasupra ultimului strat de ace de brad, se pune un strat gros de doua-trei degete de miere, dupa care se inchide borcanul ermetic, cu capacul. Se lasa acest amestec in camara, de la doua la patru saptamani, apoi se scoate si se filtreaza totul, rezultand un sirop extrem de parfumat si cu efecte tamaduitoare deosebite. In vechime, exista obiceiul ca vasul de extractie al siropului sa fie tinut ingropat in pamant, pentru a "trage seva tamaduitoare" a acestuia. Acest sirop se poate face si primavara, din muguri, dar cel din ace culese in lunile decembrie si ianuarie este cel mai bogat in uleiuri volatile si, ca atare, are efectele tamaduitoare cele mai puternice in bolile respiratorii.
- Rasina si plamadeala de rasina in alcool
Rasina de brad se recolteaza foarte simplu, in orice anotimp, prin desprinderea cu cutitul de pe arbore, ea fiind intalnita in toate taieturile scoartei (pentru brad, rasina joaca rolul de antiseptic si cicatrizant). In mod normal, ar trebui facut un rezinaj special pe scoarta copacului, dar pe traseele turistice, oamenii au facut, din pacate, prea multe crestaturi pentru a fi suficienta rasina de recoltat. Singura grija pe care trebuie sa o avem este sa nu ranim copacul atunci cand scoatem rasina, care, de altfel, se desprinde relativ usor. Rasina poate fi consumata ca atare sau, pentru a proteja dantura (substantele din rasina ataca smaltul dintilor), poate fi preparata cu alcool. Plamadeala de rasina se obtine foarte simplu: intr-un pahar cu alcool alimentar de minimum 80¡ (altfel rasina nu se dizolva) se adauga trei-patru linguri de rasina de brad, amestecand foarte bine, asa incat ea sa se dizolve perfect. Dupa ce s-a dizolvat foarte bine, se mai lasa 24 de ore ca sa se decanteze, dupa care se filtreaza si se trage in sticlute mici, inchise la culoare.
Baile cu cetini de brad
Se pun doua-trei maini de ramuri tinere de brad, cu tot cu ace, tocate bine, in jumatate de caldare de apa si se lasa la macerat, de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Dupa filtrare, maceratul se lasa deoparte, iar cetinile sunt puse sa dea in clocot in trei-patru litri de apa, dupa care se lasa la racit si se filtreaza. In final, se amesteca decoctul astfel obtinut cu maceratul la rece, filtrat anterior. Preparatul obtinut se toarna in apa de baie. O baie cu extract de cetini de brad dureaza 15-20 de minute, iar apa trebuie incalzita progresiv, astfel incat prin porii pielii sa fie absorbite cat mai multe substante active.
Alifia din rasina de brad
Cea mai buna alifie din rasina de brad se obtine acasa, pe suport de unt si ceara de albine. Se pune un pachet de unt intr-o oala si se fierbe pe foc de intensitate medie, inlaturandu-se spuma, din cand in cand. Dupa 15-20 de minute, niste sedimente inchise la culoare se depun pe fundul cratitei, iar untul ramane limpede. Atunci, se ia de pe foc si se trece untul incins, limpede (fara vreun sediment de pe fund) intr-un vas curat, in care se adauga si un bob de ceara de albine, de marimea unei alune (se gaseste in piata, la apicultori), dupa care se amesteca bine. Atunci cand amestecul de unt limpezit si ceara este omogen, se adauga doua-trei linguri de rasina de brad. Se amesteca la foc mic, pana la omogenizarea completa, dupa care se lasa sa se raceasca putin si se toarna intr-un borcan. Se pastreaza in frigider. Cu aceasta alifie se ung locurile afectate, de doua-trei ori pe zi.
Afectiunile care raspund la tratamentul cu brad
- Durerile de gat, amigdalitele, faringitele, esofagitele - se mesteca si se suge o lingurita de rasina, lasand-o sa alunece cat mai incet pe gat. Tratamentul se face de doua-trei ori pe zi. Se poate face si o gargara cu plamadeala de rasina in alcool.
- Cancerul la gat - dimineata si seara se suge cate o bucatica de rasina, de marimea unei monede de o suta de lei, dupa care nu se mananca nimic, vreme de o ora. Este un tratament cu rol adjuvant.
- Infectiile urinare (cistitele) si cele de rinichi (nefritele) - in aceste afectiuni, un tratament intern de cateva zile cu plamadeala in alcool de rasina de brad poate face minuni. Se ia o lingurita de preparat, diluata cu putina apa, de trei-patru ori pe zi, pe stomacul gol. Daca vreti sa obtineti rezultate si mai bune, puneti la fiecare doza de plamadeala in alcool de rasina de brad cate o lingurita de tinctura de ienupar. Rezultatul va va uimi.
- Bronsita, astm, boli pulmonare trenante - se ia de patru, sase ori pe zi cate o lingurita de sirop de ace de brad, preparat dupa metoda indicata mai sus. Suplimentar, se fac bai fierbinti, cu extract de cetini de brad.
Utilizari externe:
- Arsuri si taieturi usoare - se aplica alifia de rasina pe locul afectat de doua-trei ori pe zi. Daca exista riscul de infectie, atunci se aplica mai intai ca dezinfectant - plamadeala in alcool, de rasina de brad este un antiinfectios si cicatrizant redutabil.
- Plagi care nu se inchid, luxatii si fracturi care se vindeca greu - pe entorse si luxatii se aplica comprese cu plamadeala de rasina de brad in alcool (reteta saseasca) sau se face un masaj foarte usor, cu alifie de rasina. Prin acest tratament facut zilnic, vreme de cel putin o saptamana, perioada de vindecare se scurteaza considerabil. Mesterii populari care "indreapta oasele" recomanda ca, dupa tratament, sa se puna o compresa cu rasina in alcool, la 30 de minute dupa efectuarea tratamentului. Pe plagile care nu se inchid, se pun, de asemenea, comprese cu plamadeala de rasina de brad in alcool, vreme de 30-60 de minute, dupa care se lasa o perioada dubla de timp sa se zvante in aer liber.
- Hemoroizi - se aplica pe locul afectat, de doua ori pe zi, alifia de rasina, al carei mod de preparare a fost descris mai sus.
- Reumatism - se trateaza eficient prin bai fierbinti, partiale sau complete, facute in extract de cetini de brad. Imediat dupa baie, bolnavul este uns cu alifie de rasina de brad si i se da sa bea ceai fierbinte de soc cu maghiran.
- Astenie, convalescenta, dureri musculare - se fac bai generale cu extract de cetini de brad, dupa care se fac si frictionari usoare cu alifie de rasina de brad, pe talpi, pe maini, pe umeri. Un rol tonic foarte bun il are si siropul de ace de brad, administrat intern. Baile cu acest preparat sunt un adjuvant foarte bun si in nevroza cardiaca.
- Scleroza in placi (adjuvant) - acele proaspete de brad se zdrobesc bine de tot pe o planseta de lemn, cu ajutorul unui tocator, apoi se invelesc in tifon si se aplica pe sira spinarii, vreme de cel putin o ora, asezand deasupra un fular gros, astfel incat sa nu apara senzatia de frig.
- Probleme legate de glanda tiroida (hiper- si hipotiroidie), inflamatii dureroase ale ganglionilor - se pune o cataplasma cu ace de brad (preparata in modul descris mai sus) pe gat, seara si se tine peste noapte. Pe ganglionii inflamati se pune, de asemenea, o cataplasma cu ace de brad.
Ilie Tudor
Leacuri babesti
Redactia
Leacuri babesti. Dureri de cap:. - umblati desculti, dimineata, prin roua . - aplicati pe frunte o felie de lamaie, o jumatate de cireasa sau felii de cartofi cruzi . - beti o cafea tare, cu o lingurita de suc de lamaie. . Insomnii:. - mancati seara salata fiarta sau infuzie de salata .
Leacuri babesti
•Dureri de cap:
- umblati desculti, dimineata, prin roua
- aplicati pe frunte o felie de lamaie, o jumatate de cireasa sau felii de cartofi cruzi
- beti o cafea tare, cu o lingurita de suc de lamaie.
•Insomnii:
- mancati seara salata fiarta sau infuzie de salata
- beti o cana de lapte fierbinte cu miere
- faceti o scurta baie fierbinte cu flori de tei
- umpleti o fata de perna cu musetel, ace de pin, levantica sau flori de fan si culcati-va noaptea cu capul pe ea (sau puneti-o alaturi de perna).
•Reumatism:
- purtati toata ziua in buzunar un cartof sau o ceapa
- puneti o cataplasma de urzici pe locul dureros. Pisca, dar trece.
- puneti comprese cu foi de varza strivita
- faceti aplicatii fierbinti cu fiertura de tulpini uscate de rosii (adunate toamna, dupa cules).
•Dureri de dinti
- mestecati incet un cuisor aromat
•Constipatie
- mancati pe stomacul gol coaja de portocala fiarta si apoi uscata
- mergeti zilnic, desculti, un sfert de ora pe pietre sau pamant rece.
•Arsuri solare
- puneti comprese cu apa si otet
- faceti o baie in care adaugati infuzie de ceai negru
•Piscaturi de insecte:
- urinati pe pamant si frecati piscatura cu tarana umezita
•Dureri de gat
- faceti gargara cu suc fierbinte de lamaie
•Odihna
- cand va intindeti ca sa va odihniti, ungeti-va talpile cu usturoi sau fixati-va catei de usturoi intre degetele de la picioare.
Reproducere după ©1998-2008 Formula AS. Formula AS > Anul 2008 > Numarul 806 > Leacuri populare
Apăsați aici, sau pe fotografia de mai sus, să mergeți din nou la farmacie (punctul sanitar)