Autobiografie ilustrată - 3 volume, cca 1,800 pagini
|
Când mă gândesc la ceea ce am lăsat în urmă, în satul în care m-am născut, am copilărit şi mi-am luat seva ascensiunii pentru viaţă, mă cuprinde o nostalgie fără margini. Acum, la distanţă, în timp şi spaţiu, mă întreb şi vă întreb: “Unde-mi e copilăria? De ce n-am bunici, părinţi? Unde-i casa părintească; şcoala, cu al ei ideal; biserica, cu a ei credinţă? Unde-s paşii mei prin sat? Unde-i gârla transparentă ce mă-mbia la scăldat? Dar prietenii de joacă, mai trăiesc? Ei ce mai fac? Toate aste întrebări mă mistuie adeseori, dar accept că aşa a vrut Domnul, să fim pe lume trecători. După voia lui Dumnezeu, îmi rămâne să-mi refac doar în minte şi-n suflet paginile copilăriei, să le recitesc din când în când şi să le transmit celor care vor să le citească, unii dintre ei regăsindu-se în ele. Şi cu fiecare citire ce o voi face, prevăd că o lacrimă îmi va curge în suflet şi poate şi pe obraz. Oftez şi zic: “Mi-am pierdut copilăria şi niciodată nu o voi mai avea, decât din amintiri, care şi ele devin tot mai şterse!”
Au urmat anii pe care i-am petrecut la Buzău, la Seminarul Teologic Kesarie Episcopul (1966-1971), apoi anii petrecuți la Institutul Teologic de Grad Universitar din București (1971-1975).
În 1973 mi-am întemeiat o familie, căsătorindu-mă cu învățătoarea Elena Tanase.
A urmat perioada de doctorat, numirea și slujirea mea în Anglia (1976-1980).
După o slujire prolifică la Londra, din care nu au lipsit și perioade tensionate între subsemnatul și oficialitățile românești (patriarhie, ambasadă, etc.), de care am vorbit detaliat în capitolul IV al lucrării de față, zarurile fuseseră aruncate...
|
Decizia irevocabilă a fost trecerea Atlanticului. IPS Arhiepiscop Valerian (Trifa), de la Vatra Românească, îmi trimiseră deja contractul de angajare cu parohia „St. Mary” din St Paul, MN (actul oficial de sponsorizare), mai trebuia să merg doar la Ambasada Americană, să depun actele oficiale de emigrare în Statele Unite, să trec, împreună cu familia, peste toate testele medicale şi...către America... frate!.
Având contractul de angajare în America, am avut curajul să scriu Sfintei Patriarhii, că începând din 31 decembrie 1979, îmi încetez acivitatea de preot paroh al Bisericii „Sf. Gheorghe” din Londra şi de Reprezentant al Patriarhiei pe lângă Arhiepiscopul de Canterbury şi Biserica Anglicană, cerând, oficial, un reprezentant temporar sau permanent care să preia astfel de obligaţiuni. Răspunsul nu a întârziat. Bucureştiul mă citiseră.
S-a încercat şi o ultimă tentativă de reconciliere. Print-o scrisoare oficială, Sfânta Patriarhie îmi comunica faptul că îmi înţelege doleanţele, că mi-au găsit un înlocuitor, începând cu data specificată de mine (31 decembrie 1979), că îmi acordă tot sprijinul, inclusiv financiar, pentru repatrierea mea. Îmi sună şi acum cuvintele scrisorii: „-Vă multumim pentru slujirea bisericii din Londra, timp de peste 4 ani şi, suntem gata să vă oferim ajutor pentru repatriere. Vă rugăm să ne comunicaţi data la care veţi reveni în ţară, ca să fiţi numit, fie într-o poziţie profesorală, sau a fi numit preot slujitor într-o biserica din Bucureşti”.
Am fost nevoit să ofer şi un răspuns, mai ales căci îmi ştiam planurile, deja în derulare: „-Prea Fericirea Voastră, Vă mulţumesc pentru totul, însă, din personale şi binecuvântate pricini, am decis să mai rămân prin Vest, pe o perioadă nelimitată. Fiţi asigurat, că vă voi încunoştiinţa despre data, revenirii în ţară, atunci când voi lua, de comun acord cu familia, hotărârea de a mă reântoarce acasa. Vă sărut drapta” (Preotul Constantin)
Am ţinut o ultimă slujbă în Anglia, duminică 9 Martie 1980, cu noul preot paroh Alexandru Moraru (Găină), urmată de şedinţa Consiliului Parohial şi de luarea oficială a unui rămas bun, de la Biserica „Sf. Gheorghe” din Londra şi,... trecerea Oceanului Atlantic, adică, plecarea spre America, tot mai mult către Vest, sau cum glăsuiește sintagma americană "go west young man, go west...!".
VOLUMUL II
La începutul anului 1980, împreună cu soţia, preoteasa Elena şi cu cei trei copii (Cristian, Marius şi Gabriella) am emigrat în S.U.A., fiind acceptat de către Arhiepiscopul Valerian, sub jurisdicţia Episcopiei Ortodoxe Române din America, de la „Vatra Românească” (ROEA) din Jackson, Michigan.
În cel de al doilea volum îmi propun, să prezint pe cât îmi este întru a mea putere, un istoric al diasporei româneşti din America, evoluţia ortodoxiei româneşti pe târâm american, să creionez portretele personalităţilor care au dat vlagă vieţii spirituale a diasporei, prin valoarea lor şi prin implicarea în organizarea slujirii creştin-ortodoxe, precum și experiențele mele de slujire în Minnesota, și California.
În capitolul V, voi încerca să descriu istoria emigrației românești în America și istoria episcopiei de la Vatra Românească.
În capitolul VI voi descrie anii mei de slujire în Minnesota, și participarea anuală la Congresele episcopiei ROEA (1980-1984)
Capitolul VII este dedicat "Statului California": descrierea geo-politică, românii din California, societăți și alte organizații românești în Los Angeles, românii macedoneni/armânii din California, ortodoxie pe pământ American, istoria de 75 de ani vechime a bisericii "Sfânta Treime", și stâlpii și binefăcătorii parohiei "Sfânta Treime", și organizarea Protoieriei Coastei Pacifice.
În capitolul VIII, voi face o prezentare detaliată a unor evenimente, și a unor personalități românești, care au vizitat comunitatea noastră.
VOLUMUL III
Volumul III – CULISELE VIEȚII PASTORALE, se referă la relațiile cu multe personalități religioase și laice, cât și la întâmplări cu tâlc. Când scriu această carte, mă aflu în prag de pensionare, dar voi continua să slujesc la Biserica Sfânta Treime și să-mi dau toată străduința a transmite generațiilor următoare adevăratul, curatul sens al vieții, pentru a se putea face față valului poluant al satanismului. „Dacă nu poți vorbi cu copiii despre Dumnezeu, vorbește cu Dumnezeu despre ei!″ (Pr. Arsenie Boca). Cartea cuprinde aspecte sociale, politice, educative, pilde nemuritoare, cărora mie îmi place să le numesc „Sarea și piperul", dar poate fi considerată și ca o catedră de la care se predică credința. Iubiții mei cititori, numai Dumnezeu este „Alfa și Omega”, iar eu sunt un „biet pământean”. Nu pot spune că această carte este atotcuprinzătoare, căci conține trăiri simple, omenești, dar dacă veți pătrunde în conținutul ei, veți avea stări sufletești complexe, veți lăcrima, veți zâmbi, vă veți minuna, veți învăța din experiențele mele și, cred că veți reflecta mai temeinic la Lacrimile lui Iisus. „Dumnezeu ne-a dat două mâini, două picioare, doi ochi, două urechi, astfel încât dacă una păţeşte ceva, să ne slujim de cealaltă. Dar dacă pierdem sufletul, de unde mai găsim altul?” (citat din Sfântul Ioan Gură de Aur)
Astfel îmi închei itinerariul meu pământesc. Să aveți o lectură binecuvântată.
Pentru mărirea coperților, dați un click pe oricare dintre cele dorite (vol I sau vol II)
|
|