CAPITOLUL IV - INSTITUTIILE

C. PRIMĂRIA ŞI ALTE INSTITUŢII

2. ASISTENŢA MEDICALĂ

a. Istoric

Pe vremea de început a existenţei satului Dâmbroca,  nu erau medici, încadraţi în comuna Scurteşti (de care aparţinea satul Dâmbroca), controlul igienic fiind făcut de doctori din localităţile: Săgeata, Zilişteanca, Poşta Câlnău, Cochirleanca, Mărăcineni.

Până prin anul 1950, naşterile erau asistate de moaşe empirice, dintre care  mai recunoscute erau tuşa Stanca Pârloaica (soacra lui Gheorghe Frizu) şi Mariţa Dârstaru.

O moaşă, cu şcoală corespunzătoare se afla în satul vecin, Stănceşti, dar era chemată doar de cei mai înstăriţi.

Începând cu 1950, când satul a trecut sub tutela comunei Săgeata, un sanitar era bine cunoscut în sat, căci venea des şi era renumit pentru profesionalismul lui. Se numea Nicolae Bănescu. A funcţionat ca sanitar, pentru satul Dâmbroca, până la ieşirea la pensie, în 1956, după care activitatea a preluat-o sanitarul Neculai Iordache, venind prin transfer de la Scurteşti.

Primul punct sanitar a fost înfiinţat de Neculai Iordache şi a funcţionat în locuinţa familiei Ionescu, în apropiere de şosea şi mai apoi în locuinţa lui Neculai Iordache.

Satul meu drag, ai fost iubit
Trecut-ai prin războaie,
Prin foamete şi ger cumplit
Cu inima-ţi văpaie.

Iar pentru boli, ai fost tratat
De babe – doftoroaie
Şi sanitarul devotat,
Iordache Nicolae.

S-a născut pe 4 nov 1914, in satul Dâmbroca, comuna Scurteşti, judeţul Buzău, din părinţii: Gheorghe şi Ecaterina Iordache Căsătorit în 1932, cu: Sanda Petrescu,  n.1915 – d. 1997 Copii: 4 * Ion Iordache, n. 1934 – d. 1997, - profesor * Ioana Nica, n. 1936,  - asistentă medicală, * Mircea Iordache, n. 1939, - inginer mecanic, * Niculai Iordache, n. 1951, - profesor Studii ţi funcţii             # 1921-1926, - Şcoala Elementară Dâmbroca             # 1926-1931, - Şcoala de Cântăreţi Bisericeşti – Buzău,             # 1932-1939, - Cantor în com. Tisău, jud. Buzău.

Drept recunoaştere a meritelor lui, Primăria Comunei Săgeata, sub conducerea edilului Ing. Adina Bădescu, au dat numele de „Str. Iordache Nicolae”, uliţei pe care acesta a locuit.

„La Dispensarul satului Dâmbroca a funcţionat domnul Nicolae Iordache, care la orice oră, din zi şi din noapte, făcea tratamente celor bolnavi. Cu regularitate efectua controlul epidemiologic al elevilor şcolii. Purtăm un respect deosebit domnului sanitar Nicolae Iordache, pentru faptul că a făcut ca elevii să fie sănătoşi şi bine dispuşi în toate momentele vieţii de şcolari!” (Prof. Constantin Enuş)

„Sanitarul  satului se numea Iordache Nicolae – om priceput, destoinic, gata să sară în ajutor când era solicitat.” (Ec. Constantin Glineschi)

 „Nicolae Iordache – a fost doctorul satului. Chiar dacă avea o figură impunătoare, te primea şi te asculta cu căldură. Acorda ajutorul medical necesar, cu devotament. Sala, în care acorda  tratamentele, era totdeauna încălzită şi plină de flori ( cu cerdac)..

Avem în plan stabilirea numelor pentru străzile principale ale satului şi urmează să fie aprobate:
                        1. Strada Neculai Iordache,
                        2. Strada  Pr. Emil Stanciu,
                        3. Strada Ioan G. Coman”
                                                            (Primar Ing. Adina Bădescu)
 „O poveste adevărată:

Într-o noapte, pe la 2,ºº, i s-a făcut rău soţiei mele şi am mers la moş Neculai Iordache. Am bătut în geam şi i-am spus: „Scoală, bre, că-i e rău Aurichii!”

S-a sculat urgent, i-a acordat primul ajutor (avea ulcer). I-a dat un calmant şi a uşurat-o, apoi i-a recomandat să meargă la spital şi am dus-o în acea noapte. În timp ce soţia a stat la spital, naşa Sanda avea grijă de gospodăria noastră: mulgea vaca, dădea mâncare la păsări, la porc...”(Constantin Stănilă)

„Ca om de seamă al satului îl pot numi şi pe Neculai Iordache, pentru sacrificiul şi privaţiunile din prizonierat, cât şi pentru apropierea faţă de oamenii în suferinţă, în calitatea ce o avea ca sanitar al satului. Mi-l amintesc cum mergea din poartă în poartă, în acţiunile de vaccinări, însoţit de o bicicletă marca Harkov (rusească), foarte sclipitoare. (Dr. Constantin Zaharia)

„Aş spune despre o întâmplare cu Neculai Iordache, care a fost sanitarul satului. Am mers cu femeia la doctor, la Buzău căci urina continuu şi am mers şi la nenea Neculai. A zis: ”Las-o să-i fac eu tratament!” A luat, de unde a luat, că punea de la el şi în vreo săptămână a făcut femeia sănătoasă şi aşa a fost până în 2009, când a murit de altceva. Poate că mai trăia, dar nenea Neculai nu mai era.” (Ion Nedelcu)

„Bine aţi venit la noi, în parohia Săgeata , la Sf. Biserică „ Buna Vestire”, pentru că ne leagă amintirea satului Dâmbroca, dar şi fiind băiatul lui nea Neculai Iordache, care a fost un om deosebit, un om de seamă al satului.”(Pr. Florin Stanciu)

„Despre Neculai Iordache, pot spune că a fost un exemplu pentru satul Dâmbroca, a salvat multă lume de la boli şi necazuri. Mergeai la el şi-ţi spunea: „ Măi băiete, tu trebuie să mergi la doctor că ai nevoie de cutare şi cutare ...!” De multe ori nici nu mai era nevoie să mergem la doctor, ci doar luam reţeta de la el şi era exact ce ne trebuia nouă. Era şi foarte gospodar. Păi aşa arătau uliţele satului când era dânsul? Mergea din poartă-n poartă, bătea la poartă şi atrăgea atenţia: „ Vezi că nu ţi-ai văruit podişca!”, „Vezi că nu ţi-ai măturat şanţul!”, „N-ai pus flori pe marginea şanţului!” Acum nu mai e nimic, nimic, nimic. Dacă el avea de făcut un tratament la un om, la 12 noaptea, atunci venea şi-l făcea. Acum e o asistentă, dar nu mai e ce a fost. Toată lumea îl regretă. Să-i fie ţărâna uşoară!

Era om de sat, era un domn, era sufletist. Ne povestea despre război şi am aflat de la alţii, care au fost pe front, cât sufereau şi ce frică aveau. Lumea l-a regretat: „ Pe cine o să mai avem noi să ne îngrijească?”. De multe ori nu era nea Neculai acasă, când trebuia să facem injecţii şi biata ţaţa Sanda zicea” Hai Miţo, că-ţi fac eu injecţia!” Îi răspundeam: „Nu, lasă că-l aştept pe nea Neculai!” Şi totuşi mă pungălea acolo cu acul, aşa cum ştia ea.” (Maria Voinea)

Luxa Stanciu, vorbeşte cu durere despre moartea lui Neculai Iordache, „A fost un om nemaipomenit, îl doreşte lumea şi acum, îl pomeneşte la biserică. Era un doctor foarte bun. El a fost prizonier 7 ani şi până să plece la război a fost dascălul satului. Noaptea aveam de făcut injecţii şi venea, de ni le făcea, acasă.”

Nicu Stanciu, băiatul ei, adaugă : „Doctorul nostru, nea Neculai Iordache, a fost un om excepţional, i-a vindecat pe mulţi, i-a scăpat de la moarte.”
 

„Aş vrea să spun despre nea Neculai Iordache. A fost un om de o bunătate nemaipomenită şi de câte ori mi-aduc aminte de el îmi vine să plâng (a început să plângă). Venea şi bătea la geam şi întreba. „ Ce face copilul, bine?” Îi răspundeam. Om bun la suflet! Mergeam la miezul nopţii şi-l strigam. Era prezent. A fost un om sufletist cu tot satul şi pentru toată lumea.” (Dobra Constantin)

„Am mers la bărbatul meu cu tămâie şi trec şi pe lângă mormântul lui nea Neculai Iordache şi al ţaţei Sanda. Ei au fost ca părinţii noştri. În miezul nopţii dacă-l chemam, venea la copii, la injecţii, la mine, la oricine avea nevoie şi zic:  Doamne, au avut o casă ca un boboc şi nici un bob cu tămâie nu-i dau. Cât au îngrijit de el (se referă la cei cărora li s-a donat casa, pentru îngrijirea din timpul vieţii şi pentru toate cele creştineşti de după moarte). Când am fost în cimitir şi am făcut re-înmormântarea la ai mei, a fost şi domnul Nicuşor Iordache. Mă aşteptam să văd că vin şi alţii, care ar fi avut obligaţia, dar n-au venit.

Sunt necăjită, dar mă întreţine munca. Am două fete, amândouă sunt învăţătoare. Cea mică era ca şi copilul lui nea Neculai. Pe la trei ani se ducea singură la injecţie. Zicea: „ Mă duc la nenea doctorul” (Aurelia Stanciu)