CAPITOLUL IV - INSTITUTIILE
Primaria |
|
|
|
Asistenta medicala |
|
|
|
C. PRIMĂRIA ŞI ALTE INSTITUŢII
1. PRIMĂRIA
a. Istoricul apartenenţei satului Dâmbroca la primării
„După Unirea Principatelor, în 1859, Ţara Românească şi Moldova l-au ales ca domn pe Alexandru Ioan Cuza, cel căruia îi datorăm o amplă deschidere spre apusul Europei, dar şi un şir întreg de reforme administrative. Printre acestea amintim şi Legea Rurală din 1864, care a conceput prima reformă agrară şi o perfecţionare a împărţirii administrativ – teritoriale, bazată pe înfiinţarea de judeţe, plase, plaiuri, preturi, căpitănii, scaune, dar şi consolidându-se statutul de oraşe, comune, sate, cătune. Prin măsurile luate succesiv în perioada domniei lui Cuza, dar şi a regilor Carol I şi Ferdinand, în perioada 1861 – 1925, statutul primăriilor s-a aşezat într-o matcă cu multe virtuţi democratice, acestea primind atribuţii în plan local pentru organizarea de alegeri, funcţionarea normală a instituţiilor de educaţie, modernizarea drumurilor, sprijinirea cetăţenilor în asigurarea unor islazuri, care să permită sporirea numărului de animale, a liniştii publice şi mai ales colectarea dărilor, taxelor şi impozitelor, prin care se realizau pârghiile pentru bugetele oraşelor şi comunelor.
Scurteştiul a beneficiat de statut de comună în perioada 1864 – 1968.
Dâmbroca a beneficiat şi ea de acest statut între 1931 – 1938.
Când Dâmbroca a fost comună de sine stătătoare, a avut următorii primari:
- Marin Preda 1931 – 1934 şi 1937 – 1938.
- Nicolae Bârsan 1934 – 1936.
- Nicolae B. Iosif 1937.
Unii dintre primari, cu longevitate în funcţie, au reuşit să-şi pună în aplicare proiecte majore, care au asigurat înflorirea localităţilor. Este şi cazul lui Marin Preda.
Starea primăriilor din Scurteşti, Dâmbroca şi Vadu Paşii era edificatoare, pentru gradul de sărăcie al satelor, stare care a fost în toată zona. Din Dicţionarul, realizat în 1892, Basil Iorgulescu arată că drumul Scurteşti – Săgeata – Găvăneşti, rămânea tot o cale de comunicaţie rurală, primitivă.
În absenţa trenului, avionului şi altor mijloace moderne de transport şi serviciilor de poştă, acest lucru se realiza la vremea respectivă, prin mijloace empirice. Astfel în 1796, în Principate, pentru poştă şi transport de persoane se folosea diligenţa.
La 15 oct. 1922, a avut loc încoronarea regelui Ferdinand, la Bucureşti, iar a doua zi la Alba Iulia, onorată de personalităţi europene – case regale, curţi împărăteşti, dar şi oficialităţile vremii din România. Din nefericire, din tabelul cu primarii din judeţul Buzău, la încoronare lipsesc edilii din Stănceşti, Scurteşti, Focşenei şi Dâmbroca, probabil că la acea dată erau indisponibili.
În perioada 1934 – 1937, prefectul judeţului Buzău era Constantin Tegăneanu. El a alcătuit prima schiţă monografică a judeţului, şi a finalizat monografia în 1943.
Printre altele, autorul se referă şi la partidele politice care erau la putere pe diferite nivele ale societăţii. În Dâmbroca, la vremea aceea, având statutul de comună, două mandate au fost executate de Partidul Naţional Ţărănesc şi trei mandate de Partidul Naţional Georgist. De remarcat faptul că, revenind la conducerea ţării, în anul 1931, Naţional Ţărăniştii au adoptat o reformă administrativ teritorială, în urma căreia, până în 1934, Dâmbroca îşi pierde statutul de comună, fiind retrogradată, ca sat alipit localităţii Scurteşti.
În 1949, comunismul, instalat de Uniunea Sovietică, a somat primăriile să definitiveze lista chiaburilor, suprafeţele de teren şi alte averi deţinute de aceştia, să stabilească impozitele, taxele şi cotele, care să-i ruineze.
După cum reiese din arhive, din monografiile zonale şi cu oarecare deducţie, satul Dâmbroca a avut următoarele apartenenţe la comune:
* comuna Săgeata: 1881 – 1931,
* comuna Dâmbroca:
-1931-1934, primar Marin Preda -1934–1936, primar Nicolae Bârsan,
- 1937, primar Nicolae B Iosif,
- 1937-1938, primar Marin Preda
* comuna Scurteşti: 1938 – 1948
* comuna Stănceşti: 1949
* comuna Săgeata 1950 - prezent ”
(Extras din monografiile comunelor: Săgeata şi Vadu Paşii)
|