(istoria religiilor; educatie religioasa; evenimente mondiale nationale si locale, personalitati si mari duhovnici pe plan mondial si national, istorioare duhovnicesti cu talc, mass-media, invăţătură şi trăire în biserica ortodoxă, apologetică, viaţa sacramentală, slujbele liturgice, rugaciuni, sărbători, vieţile sfinţilor, iconografie, muzică bisericească, pasaje biblice, poezie religioasa, texte alese, articole inspirationale, citări din scriptura, patristica, etc...)
Notă introductivă - Textul la care facem referință (fotografia) pe coloana din dreapta, reprezinta transcrierea si minima «cosmetizare» a manuscrisului PM 29 din Biblioteca Manastirii Simonos Petras (Muntele Athos), recuperat din una din cele doua foste «chilii» românesti apartinatoare de aceasta mare manastire athonita. Manuscrisul, scris în alfabetul chirilic, dateaza din 1902, dar traducerea e cu siguranta mai veche, datorita faptului ca manuscrisul mai continea si alte texte de interes monastic si pustnicesc. Importanta lui se refera în primul rând la continutul spiritual.
În vremea împărăţiei lui Diocleţian şi Maximilian, fiind în Tarsul Ciliciei judecător Numerie Maxim Antipatul, au fost prinşi trei creştini: Tarah, Prov şi Andronic în cetatea Pompeopoliei, care au fost duşi la judecată înaintea lui Antipatul. Şi privind spre dînşii Maxim Antipatul, l-a văzut pe Tarah bărbat bătrîn şi cinstit şi a zis către dînsul: "Cum te numeşti? Căci pe tine se cade mai întîi a te întreba, ca pe cel mai bătrîn dintre toţi". Iar Tarah a răspuns: "Sînt creştin". Şi i-a zis Antipatul: "Nu-mi spune mie credinţa ta cea necurată, ci spune-mi numele tău". Iar Tarah iarăşi a zis: "Sînt creştin". Apoi Maxim a zis slujitorilor care erau acolo: "Bateţi-l peste gură şi spuneţi-i să nu răspundă aşa înaintea judecătorului". Iar Tarah, în timp ce era bătut, zicea: "Eu vă spun că sînt creştin şi acest nume îmi este mai scump decît numele cel dat de părinţii mei. Iar dacă vreţi să-l ştiţi şi pe acesta, vă spun că părinţii mei m-au numit Tarah, iar cînd eram ostaş mă numeau Victor". Apoi Maxim Antipatul l-a întrebat pe el: "De ce neam eşti, Tarahe?" A răspuns Tarah: "Sînt de neam roman şi am slulbă de ostaş şi sînt născut în Claudiopol, cetatea Siriei şi pentru că sînt creştin am lăsat ostăşia"... (Apăsați aici, sau pe icoana Sfinților (din stânga) pentru accesarea întregii vieți a Sfinților Mărturisitori Prov și Andronic, ale cărăr Sfinte Moaște se află, pentru venerare, în Sfânta noastră biserică).
Sfântul Ioan Maximovici (1896-1966) este considerat de creştinii ortodocşi de pretutindeni ca fiind cel mai mare sfânt al secolului XX. Manifestând diferite forme de sfinţenie, el a fost în acelaşi timp un mare teolog inspirat de Dumnezeu şi "nebun întru Hristos", un zelos ierarh misionar şi un apărător al săracilor, un ascet desăvârşit şi un părinte iubitor pentru orfani. Asemenea lui Moise, el şi-a scos turma din robie, conducând-o din China în lumea liberă. Urmaş al primilor apostoli, el a dobândit de la Dumnezeu puterea de a tămădui sufletele şi trupurile suferinde. Străbătând prin vălul timpului şi al spaţiului, el cunoştea şi răspundea gândurilor oamenilor înainte că aceştia să şi le exprime. Fericitul Ioan răspândea o putere ce-i atrăgea pe oameni mai mult chiar decât nenumăratele sale minuni. Această era puterea iubirii lui Hristos-marea taină inaccesibilă înţelegerii lumeşti (apăsați aici pentru întreaga viață a sfântului, postată pe virtualul paginii web www.dambroca.com).
...Părintele se naşte pe 26 octombrie 1951 în judeţul Brăila şi este licenţiat al Facultăţii de Teologie (1976), apoi hirotonit preot pe seama bisericii Sfinţii Trei Ierarhi din comuna Surdila-Greci, pe 19 ianuarie 1975 (unde slujise, din 1911 până în 1931, un alt mărturisitor pentru Hristos şi luptător împotriva regimului comunist, părintele Radu Stanciu). La 1 martie 1981 se transferă la biserica Adormirea Maicii Domnului din Brăila, iar de la 1 mai 1988 este transferat la parohia misionară Sfânta Cuvioasă Parascheva, unde poartă cu dârzenie lupta în duh contra martorilor lui Iehova, fapt pentru care se răspândeşte vestea că aceştia l-ar fi ucis. Un adevărat şi harismatic slujitor al lui Hristos (slujbele pe care le făcea au rămas în memoria credincioşilor; el însuşi plângea atunci când slujea). La moartea lui, eveniment care a zguduit întregul oraş, mulţi s-au temut să vină. Cineva mi-a mărturisit că, deşi locuia în apropierea bisericii, totuşi nu a participat la slujba înmormântării din cauza aceasta. În monografia bisericii Cuvioasa Parascheva, referitor la părintele Dobre Rizea, apare precizarea „decedat în stare de jertfă”, precizare pe care, după cum mărturiseşte dna Stanca Bounegru (autorul cărţii), a ţinut să o facă însuşi Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos... SURSA
Scriu febril, condus de firul narativ al romanului. Arunc pe hârtie gândurile pe care mi le suscită lectura. Primul meu gând a fost să scriu cea mai scurtă prezentare a unui roman. Aș fi scris așa: Adevăr + Libertate = mucenicie pentru Hristos. Ar fi cea mai bună carte de vizită a romanului, dar și a autorului său. Văd „Miercurea patimilor” în aceeași familie cu alte două cărți: „Struțocămila” lui Vladimir Volkoff și cu „Audiență la un demon mut” a părintelui Savatie. Mă surprinde stilul: dens, fără să fie obositor. Mai presus de toate, convingător, o calitate pe care puține romane o satisfac. Cel mai dificil lucru pentru un scriitor este să creeze ex nihilo o lume întreagă, veridică, în care cititorul să vrea să pătrundă, să se arunce uitând de foame, de sete, de condiționările care îl îngrădesc. Lui Sergiu Ciocârlan i-a reușit din plin acest pariu cu cititorul. „Miercurea patimilor” este, înainte de toate, un roman de idei. De idei, dar și de adevăruri. Adevăruri care ne privesc îndeobște pe noi, românii și mai ales pe noi, creștinii...Dati un click aici, sau pe fotografia din stânga, pentru detalii.
În dreapta vedeți o fotografie inedită a teologului Rizea Dobre, din 1971. Era tradiția prin acei ani, să facem schimb de fotografii, la absolvirea seminarului, noi, colegii de an, dar și colegii mai mici, cărora le eram șefi de meditație. Fiecare dintre noi avea un pseudonim, așijderea unui "nume de scenă", în vremurile de astăzi. Fotografia din dreapta, î-l reprezintă pe teologul de atunci ("țiganul Rizea", așa il dezmierdau colegii, datorită tenului pielii sale cam bronzate, înaintea absolvirii seminarului STBz (Buzău), promoția 1971, oferită de autor, cu dedicație (a se vedea încrisul, de pe vers-oul fotografiei, scrisă cu mâna sa) subsemnatului, cu nume conspirativ "Joan Baptista" (fiindca eram pe'atunci crâsnic al capelei, deci un înainte-mergător al părinților profesori slujitori, care urmau a se înveșmânta înaintea serviciilor liturgice).
Fotografia originală se păstrează în albumul personal al subsemnatului, și va constitui, pe veșnicie, o valoare inestimabilă, ce mi-a fost oferită de acest sfânt martir, și mărturisitor al credinței dreptmăritoare, mucenicit (asasinat) în Miercurea Patimilor, 26 aprilie, anul de Gratie al Domnului 1989, de către iehoviști, (sau poate chiar de mâna lungă a securității!!!), chiar în Gradina Maicii Domnului, România. Cu profundă plecăciune, mucenicule al lui Hristos, al tău umil frate co-slujitor, (pr). Constantin Alecse, Los Angeles, California, USA (18 Februarie 2014). Dati un click aici, sau pe fotografia de mai sus, pentru detalii. Listare în cartea:Mărtiri și mărturisitori ai
Bisericii Ortodoxe din România (1948-1989) - Sursa:www.procesulcomunismului.com
Un calendar ortodox deosebit. De pastrat! Pana in 2037! Cu un click se intra pe ziua dorita si afli viata sfintilor din acea zi.... Se dovedeste a fi o enciclopedie intreaga, incluzand si biblia daca urmaresti toate linkurile. Sa va fie de folos!
Calendarul este un sistem de masurare a timpului, care indica durata si subdiviziunile lui. Termenul de calendar vine de la cuvantul latinesc kalendae (a chema, a convoca), prin care romanii indicau in general prima zi a fiecarei luni, cand toti cetatenii erau chemati (convocati) in adunarea publica din forum, pentru a li se aduce la cunostinta, prin viu grai, lucruri de interes public-cetatenesc. Primele calendare au luat nastere din nevoia pe care au simtit-o oamenii de a-si fixa in timp sarbatorile religioase si de a introduce o regularitate periodica in ocupatiile lor din viata zilnica...
(dati un click aici pentru mai multe detalii, si sursa articolului).
Botezul lui Iisus, de Ing. Mircea Iordache
În Iordan, Ioan Te-a botezat Hristoase,
Și închinarea Treimii, s-a arătat
Și, ai fost recunoscut ca Miel, Iisuse,
Când Duhul Sfânt pe umăr Ți S-a așezat!
Biblia, ne-a spus: ″Ioan Botezătorul
I-a fost lui Iisus, ΄naintemergătorul.″
Deși trăia pustnic, cu lăcuste și miere
Și se-mbrăca schimnic, cugeta putere.
Cei din Ierusalim, din toată Iudeea
Vedeau haru-i divin și-i sorbeau ideea.
Spovedind pe-oricine și-n apă-l botează,
Dacă-n rugăciune se îngenuchează.
În Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei din Bucureşti s-a desfășurat în zilele de 3 și 4 octombrie 2013, lucrările Congresului Internațional de teologie „Receptarea operei părintelui Dumitru Stăniloae astăzi”. Sesiunea festivă de deschidere s-a desfășurat joi dimineață și a fost moderată de către Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal.
Cuvântul de deschidere a fost rostit de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi s-a intitulat: ANUL COMEMORATIV „DUMITRU STĂNILOAE” RECUNOŞTINŢĂ, COMUNIUNE ŞI CONLUCRARE.
În continuare s-a dat citire unor mesaje din partea unor instituţii ale statului şi din partea participanţilor la acest eveniment (apasați aici pentru continuarea documentului).
Veşmântul arhieresc al Patriarhului Daniel, cu fir de aur şi pietre scumpe, i-a indus recent în eroare pe jurnaliştii străini! Într-un material care prezenta situaţia grupurilor etnice din România, un reporter CNN l-a prezentat pe Preafericitul drept proaspăt încoronatul rege al ţiganilor.
„Ne pare rău pentru confuzia iscată”, declară Robert Sourish, jurnalist american. „Chiar am verificat, cum se cuvine, sunându-i pe corespondenţii din România. I-am întrebat cum arată regele ţiganilor şi toţi ne-au zis că e îmbrăcat în aur şi îi plac construcţiile grandioase. De unde să ştim că imaginile care ne fuseseră furnizate nu erau cu Daniel Cioabă, ci cu Daniel Ciobotea? Totul se potrivea, n-aveam de unde să ştim că e o coincidenţă de nume şi de opulenţă sfidătoare.”
„Mă simt profund jignit”, a exclamat Patriarhul. „Dacă jurnaliştii CNN nu pot distinge între tinicheaua aurită pe care o poartă regele rromilor şi aurul curat cu care am eu atâta grijă să mă îmbrac întru cinstirea Domnului şi venirea ploii, cine ştie ce alte gafe au mai făcut de-a lungul vremii. Când e gata Catedrala, au s-o prezinte drept palat ţigănesc din Buzescu de Teleorman doar fiindcă e la fel de mare şi plină de turnuleţe?”
P/S - Moderatorul acestui blog consideră că prezentarea tendențioasă de mai sus este o făcătură a protestanților și răufăcătorilor, care doresc să dea încă o lovitură Bisericii Ortodoxe Române, pe care PF Sa +Daniel, Patriarhul României, o conduce în aceste vremuri grele și tulburi. Vorbind despre CNN, parcă protestanții dela "Antena 3" se lăudau că au acorduri exclusive, și sunt singurii corespondenți oficiali ai CNN-ului. Iată, încă o dată la ce fel de persiflări, și persecuții este supusă biserica drept-măritoare în secolul XXI.
Pe perioada 8-11 august 2013 la Manastirea Inaltarea Domnului Clinton, se va afla o parte din lemnul Sfintei Cruci. "Dupa binecuvantarea icoanei Maicii Domnului din Hawaii care a adus atata liniste si sfintenie Manastirii noastre prin minunile care s-au intamplat, iata o alta binecuvantare care vine prin purtarea de grija a Maicii Domnului chiar in perioada postului de cinstire a Adormirii Maicii Sfinte" spune Preasfinţitul Irineu enoriasilor săi.
"In perioada 8-11 August 2013, la Manastirea Inaltarea Domnului din Clinton, se va afla spre binecuvantare o parte din lemnul Sf. Cruci pe care a fost rastignit Domnul Hristos, si care aduce multe vindecari si binecuvantari celor ce vin cu credinta sa se inchine.
Aceasta parte a lemnului Sf. Cruci, este adusa special din Grecia de catre P.C. Parinte Ioannis spre binecuvantarea si sfintirea noastra a tuturor" mai spune PS Irineu... (citeste detaliile programului)
Joi 20 iunie 2013, 20 de mii de oameni au lacrimat si s-au rugat pentru odihna vesnica la manastirea Petru Voda, din muntii Neamtului, unde a fost inmormantat, Parintele Iustin Parvu (apasati aici pentru detalii)
Apasati pe ecranul TV de mai sus pentru un scurt reportaj dela inmormantarea marelui duhovnic, la Pro-TV.
22 iunie 1941 - "Ostasi, va ordon, treceti Prutul!" (Maresalul Ion Antonescu)
In fiecare an, la 40 de zile de la Sfintele Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoreste praznicul Inaltarii Domnului. Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si sarbatoare nationala bisericeasca. Astfel, in toate bisericile, manastirile si catedralele ortodoxe din tara si strainatate se face pomenirea tuturor eroilor romani cazuti de-a lungul veacurilor pe toate campurile de lupta pentru credinta, libertate, dreptate si pentru apararea tarii si intregirea neamului, se arata intr-un comunicat al Patriarhiei... (Dati un click aici pentru accesarea paginii)
Lili Lemnaru: - Ultimele palpairi ale Rugului Aprins la Bucuresti. Ce gandeau si ce simteau eroii principali?
I.P.S. Mitropolit Antonie: - Rugul Aprins a fost multi ani subiectul de temelie al intrunirilor de la Antim. Cred ca el provine de prin 1943, cand Sandu Tudor s-a dus cu un grup de profesori din tara la Mitropolia Bucovinei, unde era mitropolit Tit Simedrea. Aceasta s-a intamplat de la 1 august - 7 august 1943.
La ora aceea, parintele Daniil era inca laic. Totusi, printre subiectele pe oare le-a abordat el acolo, a fost unul intitulat: "Rugaciunea inimii si Sfanta isihie". Acolo, in preajma razboiului, zilele nu au fost prea fericite. Era razboiul si nimic din ceea ce se intampla nu parea a avea perspective. De altfel, s-aiu. si intors destul de repede inapoi, iar mitropolitul care era Tit Simedrea avea sa se retraga si el, peste un timp destul de scurt, inapoi la Bucuresti.
