CAPITOLUL  III – DEZVOLTAREA SOCIO-ECONOMICĂ

1. AGRICULTURA, APICULTURA SI PROTECTIA ANIMALELOR

Ca oricare dintre componentele vieţii social - economice, agricultura poate fi „fotografiată” pe câteva etape ale existenţei satului Dâmbroca:

A - Perioada 1881–1940
B - Perioada 1941–1962
C - Perioada 1962–1990
D - Perioada post-comunistă

• Apicultura
• Protecţia animalelor
• Un ţăran model

.................................................................................................

Enache Dedu, Un ţăran model

Îmi sună ades în minte spusele nanei Măria:

„ Domnul Gigi, avem tot ce ne trebuie, pentru care mulţumim lui Dumnezeu. Avem trei fete. Cea mare şi cea mijlocie sunt la casele lor, bine aranjate şi ţin legătura cu noi, ne aduc tot ce ne trebuie, iar noi, de aici din bătătură, le aprovizionăm cu carne, ouă, brânză, lapte. Creştem, în mod special, câte un porc pentru fiecare, tăiem în fiecare an câte un mânzat, avem păsări.

Greul nostru e cu a n¢ică, care  pe la vârsta de 4 ani a avut un accident la cap. De atunci o îngrijesc ca pe un copil n¢ic şi are 43 ani. E mare de statură şi nu prea pot să o îngrijesc aşa cum aş vrea. Uneori mă ajută Titi (Enache).

Mă culc cu ea în pat, îi dau mâncare în gură ca la copiii mici, o pun la oală, dar.....domnul Gigi(eu – n.a.), plâng aproape în fiecare zi şi mă gândesc ce urmează, dacă eu n-oi mai fi. Când a avut accidentul şi a rămas fără memorie, doctorii m-au îndemnat să o dau la un sanatoriu, dar cum să fac eu asta? Toată viaţa nu mi-aş fi iertat dacă îmi părăseam fetiţa.”

O problemă care-i complică viaţa nanei Maria este şi aceea că a suferit o fractură de femur şi de mulţi ani îşi târăşte un picior cu greutatea metalelor de la brăţările şi tija cu care-i sunt prinse oasele. Ar fi trebuit să le scoată de mult, dar se teme.

Mai au câte un of cu un vecin, dezamăgiţi că, după ce au ţinut ca la copilul lor, la un moment dat s-a purtat foarte urât cu ei.

Despre Titi (Enache), cu bonomia lui, ce să mai spun, am învăţat mult de la el ce înseamnă omenia.

Nu am crezut că le voi cere găzduire, căci vorbisem cu Nelu, băiatul căruia i-a donat, tăticul meu, casa. Vorbisem mai de mult şi fusese de acord să stau cu el în casa părintească, dar s-a sucit la 180 grade, când i-am telefonat şi l-am întrebat din nou. M-a refuzat, ca pe unul care vrea să fie intrus în casa lui şi când oamenii din sat l-au întrebat de ce nu m-a primit le-a spus: „ da ce bre, io am timp să am grija lui?” Mare tristeţe am avut, văzându-mă refuzat de a fi găzduit în casa părintească. Am mers la nenea Stan Bârsan, om bine informat, al satului şi m-a sfătuit să merg la vărul Titi. El nu era acasă şi am apelat la nana Mărioara, care nu prea mă mai ţinea minte şi a oscilat în a mă primi, fiindu-i oarecum ruşine că are fata mică cu handicap. Era cât pe ce să plec, ca un căţel cu coada între picioare, dar noroc că a venit vărul Titi de la câmp, căruia i-am prezentat doleanţa şi scuzele pentru deranj. Numai din câteva şoapte şi din priviri, treaba s-a aranjat şi am avut marea onoare şi plăcere să convieţuiesc cu ei cca 34 zile, în trei etape de 10-12 zile. Mi-au făcut mie un mare bine, dar pot să spun că au merite deosebite în realizarea monografiei satului.

Familia Enache mi-a inspirat în compunerea poeziei de mai jos:

ODĂ ŢĂRANULUI

Ai trudit o viaţă-ntreagă,
Cu cinste şi cu mândrie,
Cine, azi  să te-nţeleagă ,
Sau să-ţi ridice statuie?!

Când credeai că ai dreptate
Să-ţi păstrezi pământul sfânt,
Te-au lipsit de libertate,
Te-au lăsat fără cuvânt.

De la părinţi ai păstrat:
Cinstea, crezul, hărnicia
Şi tradiţii, ce ţi-au dat,
De la moşi-strămoşi, mândria.

Azi, când vezi ce e prin sat
Şi pe-ntristate ogoare,
Stai, aşa, debusolat,
Ca rămas cu ochi-n soare.

De încerci ceva să spui,
Vre-unui tânăr nărăvaş,
Vei vedea că nu ai cui,
Vei primi o uşă-n nas.

Pe tine, imens, aş vrea
Să te-nalţ cu-naltă vorbă
Şi vibrând din lira mea,
Îţi dedic această odă.

În genunchi, privesc în sus:
„Doamne, fă aşa să fie,
Viitorul mai frumos
Şi ţăranului, statuie!” (Mior)